Asta este întrebarea cea mai importantă, care se leagă de blogerii cu capacități reale de a construi o carieră în viața politică. Zilele astea au fost câțiva bloggeri, care m-au convins că au o capacitate avansată de a analiza situația din trecut și prezent a României. După cum ne-am obișnuit deja, bloggerului îi place să se creadă diferit de jurnaliști și încearcă să dovedească libertatea de care se bucură. Atitudinea libertină în grup, uneori rezultă în manifestări folositoare în offline, prin diferite activități cu un grad de importanță scăzut sau mediu. Gradul de importanță o iau ca pe un joc de cuvinte, unde gradul ridicat ar cuprinde adevăratele probleme ale societății românești, care țin de sistemul economic și politică, nivele unde bloggerul deocamdată nu are nici o putere administrativă. Sunt grele rezolvarea problemelor pe plan social, unde n-a reușit mass-media și nici nu pare că ar vrea să schimbe ceva, darămite rezolvarea problemelor economice și politice de către bloggeri.

Înainte de toate, să definim ce este un activist?

ACTIVÍST, -Ă, activiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Membru al unei organizații de partid sau de masă, care se consacra (exclusiv) muncii în acea organizație. ◊ Activist cultural = activist care lucra în domeniul vieții culturale. – Din rus. aktivist. (sursa: dexonline.ro)

Revolta online (încă e mult spus) a pornit de la Moise Guran, care printr-un articol furios, după ce printre altele a subliniat că statul român nu îi stimulează pe cetăţenii săi să muncească ci să cerşească ajutoare sociale, „îndeamnă” la fentarea statului, o măsură care este considerat de către dânsul, singura metodă prin care se poate apăra în fața unui stat rapace, înrobitor și prost pe deasupra.

Urmează un articol din partea lui Vlad Petreanu, în care se face o paralelă între reacția românească și cea străină față de greșelile propriului guvern. Apoi eu detectez o ușoară instigare indirectă spre proteste. Arhi, dovedește că e capabil să observe mult mai multe, decât un habarnist cu mâna întinsă și fraierită pe timpul alegerilor electorale cu un salam uscat, după care își exprimă dorința ca cel puțin copilul lui să nu fie nevoit să înghită mizeria pe care îl înghite bloggerul (ca și tot poporul de altfel) cu burtica similară cu a mea. Adică să terminăm cu generaţiile de sacrificiu.

Mai sunt și alte analize și reacții, trebuie doar să urmăriți trackbackurile de la articolele mai sus amintite. Eu altceva aș dori să discutăm.

De ce nu văd eu deocamdată blogosfera în politică?

1. (Deși unii bloggeri chiar că au ceva capacități bune de a deveni cel puțin analiști politici.) Pentru că nu au în spate susținerea necesară cu care anumiți lideri de opinie (de exemplu) să poată să strângă destulă putere în jurul lor (a se citi masă de oameni înțelepți). E posibil ca eu să fi greșit mesajele celor mai sus amintiți, însă ceea ce am observat, este multitudinea de comentarii din care se înalță așa zișii „intelectuali ai neamului”, care combat acolo niște păreri. Din păcate majoritatea pe lângă subiectele propuse de către autorii articolelor. Pur și simplu aşa sunt românii, ei ştiu lucrurile mult mai bine decât alţii, dar nu fac nimic.
2. Presupunând că într-un sfârșit cu final fericit, se poate rezolva problema de la punctul (1) prin traducerea mesajelor pe înțelesul tuturor, mai rămâne problema punerii la bătaie a poziției sociale și economice ale fiecărui blogger. În general, bloggerii care au în cap ceva pozitiv în afară de impresii și gargare ieftine, nu pot fi considerați chiar niște nevoiași cu buzunarele rupte. Oare care dintre ei (și nu e vorba doar despre cei trei mai sus amintiți) își va sacrifica viața de familie, locul actual de muncă ori sursa de venit? Pentru că o reală implicare în viața politică necesită multă muncă, o groază de timp, energie și bani. Nu este doar un job part-time. Moise Guran zice că el e dispus/nevoit să fenteze statul, Vlad Petreanu arată cu degetul spre diverse fenomene din străinătate precum și impotența internă, apoi face o instigare indirectă spre proteste. Arhi dovedește că a înțeles unele dedesubturi ale vieții politice românești din ultimii 20 de ani și își exprimă o dorință pozitivă pentru copilul lui. Speculații, puncte pe litera i și dorințe, dar nici unul nu pare să fie gata de a conduce o luptă împotriva actualului sistem, o luptă care s-ar anunța grea pentru că nu ar lipsi de mijloace neortodoxe, mai ales din partea reprezentanților actualului sistem.
3. Din nou presupunem, că s-ar rezolva și problema de la punctul (2) și din rândul bloggerilor înțelepți și cu calități activiste, s-ar ridica eroi care ar lăsa deoparte luxul din fața monitorului și locul de muncă actual (mai mult intelectual), și cu diferiți alți bloggeri cu competențe majore în economie, ar decide să se lupte cu morile de vânt. Ne permitem încă o presupunere și sperăm că măcar o parte dintre cei care nu s-au prezentat la ultimele alegeri electorale, pot fi convinși să se adere noii mișcări. Dar cum rămâne cu procentele ce trebuie câștigate din rândul celor care pot fi ademeniți cu salam și stilouri ieftine? Cum se va finanța campania electorală? Din buzunarul propriu, ale bloggerilor? Pentru că dacă se ajunge la sponsorizări de către moguli și firme, din nou se vor naște niște compromisuri uriașe care o să aibă repercusiuni negative la viitoare licitații și alte interese.

Probabil că șirul întrebărilor aș fi putut să continui și este posibil ca unele probleme să nu le fi prezentat corect, însă deocamdată sunt ferm convins că nu se va realiza nici un fel de protest care să pornească din online. Protestele vor începe de la alte nivele sociale, acolo unde la un moment dat cuțitul o să ajungă la os. Din păcate, acele nivele sociale nu sunt înzestrate cu destulă înțelepciune ca să se atingă rezultate mult mai concludente, decât cele după falsa revoluție din 1989.

Avem habar de problemele care ne înconjoară, știm cam ce ar fi de făcut, dar totuși ne lipsește ambiția și susținerea colectivă.

Etichete: bloggeri, politică, trenduri

Această însemnare a fost postat în data de Thursday, July 22nd, 2010 la ora 04:54 în categoria Politică. Poți urmări răspunsurile la această însemnare prin RSS 2.0. Poți lăsa un răspuns, sau poți să faci o referire de pe propriul tău blog către această însemnare.