Iată că din păcate astăzi, 14 iulie 2010, trebuie să conștientizăm moartea unei mari artiste ale muzicii românești. Mădălina Manole a murit. Odihnească-se în pace.
Este o întâmplare extraordinar de tristă, o altă valoare ne părăsește și se duce în Ceruri. Cei buni și cele bune se duc mai repede în Rai, căci îi cheamă Dumnezeu lângă El. Pământul, nu mai este paradisul de odinioară și locul potrivit valorilor certe nu se mai află pe Pământ, unde se promovează masiv non-valorile, analfabetismul, mediocritatea și prostirea oamenilor. Cel puțin în România asta se întâmplă. Susținând munca, chiar că nu am destul timp ca să urmăresc obiceiurile bune dar și cele rele din țările civilizate.
O dată cu moartea cântăreței cu părul de foc, cu siguranță o să apară mult prea multe voci false, care poate că nu ar trebui să fie atât de multe. Pentru că o bună parte din ele vor fi false, alea care nu recunosc neglijarea valorilor artei românești, care abia cu prilejul morții vreunui mare artist, ies în față să cotcodăcească subiectiv prin încercarea de a face rost de reclamă pozitivă pe seama morții unui om.
Probabil și cu siguranță există mici categorii de oameni, care necesită mediocritatea și non-valorile și pentru ei mediocritatea este hrana intelectuală perfectă, dar atunci când pe un post național de televiziune sau unul privat care se respectă, apar în mod sistematic reprezentanții unei tentative de val artistic, tind să rămân la părerea că nu ar trebui schimbată barca atunci când moare un artist real care în ultimul timp a fost neglijat, precum și ceilalți colegi de breaslă.
Falsitatea ce urmează să iasă la suprafață după moartea regretatei Mădălina Manole, nu este și nici nu o să rămână un caz izolat. Eu nu zic că nimeni n-ar avea dreptul de a regreta trecerea prematură în neființă al acestei cântărețe superbe, dar nu ar strica dacă am reîncepe să le dăm mai multă atenție cât timp se află printre noi și nu să ne trezim abia atunci când pleacă departe de noi, lasând în spate stratul izolator al dimensiunii și a timpului. Pentru că e păcat să fim atât de proști!
România a pierdut prematur încă o voce superbă, care ar fi putut să fie mult mai respectată de la capăt până la sfârșit, dar mai ales înainte de sfârșit. Acum poți să plângi la auzul versurilor de mai jos, dar poate vei reuși să te trezești la realitate și să refuzi de acum încolo acceptarea promovării non-valorilor în mass-media și să-i susții pe artiștii români care încă se află printre noi. Măcar prin atenția adecvată acordată lor.
Etichete: mentalitate
Dumnezeu sa o odihneasca!
De azi dimineata ascult acelasi playlist – Madalina Manole.
Dumnezeu sa-i ierte cel de pe urma gest din lumea noastra si sa-i ofere un loc in corul ingerilor.
Foarte naiv te poziţionezi, nu îmi vine să cred că până la vârsta asta nu ai realizat că Mădălina Manole nu a fost decât un produs şi perioada în care a fost promovată nu o face mai deosebită în comparaţie cu produsele promovate în ziua de azi… e simplu : ţie ţi se pare că sinucigaşa e o valoare pentru că tu faci parte din categoria de oameni mai educaţi, cărora televiziunile li se adresau prin anii 90, oameni care acum au trecut la net şi au ieşit din targetul televiziunilor, coborând şi mai jos chiloţăreala. De fapt toţi cei care suferă după Mădălina Manole şi o consideră valoare naţională sunt sensibil mai puţin mediocri decât cei care bălesc acum după Simona Sensual.
@Marcel,sa dormi tu cu senzatia ca ai reusit sa dovedesti ceva valoros,dar daca ai fi apucat sa faci o comparatie intre cei ca Madalina Manole si pitipoancele precum Simona Sensual…ti-ai fi dat seama ca reaizarile lor nu sunt comparabile. Poate ca intr-o artista tu vezi o sinucigasa, o curva sau o betivana,dar daca tu asta cauti… atunci mai bine te-ai orienta catre ziare precum Cancan. LAsa-ne sa savuram arta fara sa ne pese de intimitatea artistilor!
Ei na!
Un articol/însemnare are un titlu, un autor (sau mai mulți) și conținut/text. Acum fiecare decide/alege ce va comenta dintre aceste trei elemente și cum va răstălmăci cuvintele autorului, ori cum va interpreta anumite pasaje din conținut.
Departe de mine sentimentul de supărare.
@compozitorul Poate eşti prea afectat ca să discuţi pe marginea subiectului propus de Henrich, dar asta nu înseamnă că nu te las să savurezi arta sau că mie îmi pasă de intimitatea vreunui artist, eu am comentat referitor la postare. Eşti off-topic şi nu numai că eşti off-topic dar prezinţi simptome grave de manipulare mediatică, probabil ai o perspectivă strict afectivă. Henrich vorbea despre un subiect devenit clişeu, al aşa ziselor valori care nu mai sunt promovate decât cu ocazia morţii lor.
Nuanţa e foarte importanta si caracterizează intrinsec abordarea mea : nu MAI sunt promovate, pentru că odată au fost promovate, asta le conferă statutul de valori, persoane publice; pentru că din punctul meu de vedere orice a fost promovat după 92 la TV, a fost promovat cu scopul de a se mula pe publicul ţintă, pe binecunoscutul target, e o condiţie a economiei de piaţă. Pentru mine, orice vinde într-o ţară ca România e îndoielnic şi Mădălina a vândut cândva. Că nivelul a scăzut şi mai mult nu contest, e din cauza migraţiei publicului de TV pe net, dar de aici şi până la a respecta ceva promovat cu 15 ani înainte e mult.
Asta se aplica pe cazul general, dacă particularizăm şi încep să privesc şi eu afectiv cazul pot să spun că pe mine mă doare că şefele de promoţie de la Conservator cu voci mult mai bune decât ale Mădălinei mor de foame prin mediul universitar în timp ce fata cu părul de foc, fost controlor aerian, care a pozat şi aşa
http://www.youtube.com/watch?v=M7-KzRggiq4#t=2m4s
a reuşit să aibă bani de supradoză de medicamente şi să trăiască într-un oarecare lux relativ la contextul României actuale. Cred că alea de la Conservator nu şi-ar permite decât un Duru, o funie şi o înmormântare fără camere de luat vederi. De versuri nu mai discut că nu cred că are nimeni pretenţia că Mădălina avea versuri cu vreun mesaj, în care chiar să transmită ceva inteligent.
În legătură cu falsitatea televiziunilor, hai să fim realişti : moartea ei vinde; de fapt peste tot în media zilele astea se simulează o reîntoarcere la valori, în esenţă nu e decât o schimbare temporară de câteva zile a targetului, se vizează poate persoanele mai bătrâne şi unii ca Henrich care au evadat în lumea netului şi intră cu această ocazie, temporar în farurile televiziunilor.
“De versuri nu mai discut că nu cred că are nimeni pretenţia că Mădălina avea versuri cu vreun mesaj, în care chiar să transmită ceva inteligent.”
Deci mai bine ascultam Parazitii
Sau Nicolae Guță nu? BUG Mafia… Ai exagerat domnu’ Marcel! Paremi-se că ai prins ideea articolului, dar te-ai rătăcit pe un câmp răutăcios. Într-adevăr generațiile se schimbă, e un ciclu normal și nu, nu este neapărată nevoie promovarea unei Mădălina Manole sau Angela Similea, ne mulțumim și cu Paula Seling sau alți artiști și artiste mai pe placul acestui „target” amintit de către tine. Ideea este să nu prostim oamenii, non-valorile au loc la MTV sau KISS TV (ori TARAF) și mai ales să nu ne dăm „zgâriați” atunci când moare un artist pe care nu l-am băgat în seamă.
Hai sa scoatem din lista pe Simona Sensual, era vorba de artisti nu de panarame
Din pacate asa e numai atunci iti dai seama cind a plecat in nefiinta dintre noi , ca ce valoare am pierdut , si eu am trecut prin asta si sufar enorm am un gol in suflet si o durere de nedescris , dar viata merge inainte . Sunt alaturi de familia indoliata a Madalinei Manole ca stiu ce simt acum , prin pierderea persoanei celei mai dragi , fiica lor , si sunt alaturi si de sotul Madalinei in aceste clipe grele , Odihneascase-n pace sa-i fie tarina usoara
Acum o regretăm pe Mădălina. Şi îi ascultăm ultimele melodii. Constatându-le frumuseţea. Postmortem! Căci industria muzicală a considerat că trebuie să decidă pentru noi ce trebuie să ne placă. Promovând toate nulităţile şi respingând valorile. Pe motivul că aşa sunt preferinţele publicului şi curentele muzicale. Şi cred că tendinţa va fi aceaşi. Demonstrând din nou că nu suntem capabili să învăţăm de la cauză la efect nici măcar din tragediile altora. Fiindcă materialismul este decisiv. Dar şi prostia pe măsură…