Lucru valabil oricărui cetățean român provenind din orice zonă a țării. Apostrofări, jigniri și concurență teritorială a fost, este și o să mai fie și în viitor în România. Că ardelenii sunt cei mai deștepți, sau nu că de fapt oltenii sunt cei mai deștepți, a stai că bucureștenii sunt miezul prăjiturii și lista poate continua într-un cerc infinit și inutil. Defecte, virtuți și complexe avem cu toții, toți cetățenii, indiferent de zona de proveniență. Aceste caracteristici de fapt sunt valabile pentru orice om existent pe această planetă.
Ceea ce într-adevăr contează, este găsirea echilibrului între bine și rău, pentru că ele există în fiecare om. Cine nu recunoaște acest lucru, acela trăiește detașat de viața reală. Comportamentele extremiste de orice natură vor da greș mai devreme sau mai târziu. Acest echilibru îmi place să-l asociez cu realismul, pentru că îmi place să fiu realist. Eu nu o să fiu niciodată foarte mirat dacă până și un președinte va jigni pe cineva, pentru că știu că și el mănâncă și își face nevoile precum noi toți ceilalți, în schimb voi fi de părere că așa nu se face. Anumite funcții te condamnă la o conduită ireproșabilă chiar și în fața unor eventuali imbecili slabi la mansardă. Față de asemenea persoane, mi se pare normal să jucăm „teatrul mirării”, ca să sensibilizăm opinia celor din jur (dacă altfel nu merge). Atenționarea greșeliilor face parte din societatea civilizată.
Atașamentul exagerat în relațiile virtuale
Mie în general nu îmi plac oamenii care te pupă zilnic și la primul pas greșit devin balerine și bocesc că uite cât de mult s-au înșelat în privința ta și că nu-și puteau concepe să fii capabil de o greșeală, uitând că la urma urmei ești un om, deci predispus la greșeli. Și dacă nu îmi plac balerinele, încerc pe cât posibil ca să nu mă comport ca o balerină. Prin alte cuvinte îmi place să respect anumite limite în relațiile mele cu oamenii pe care nu-i cunosc decât prin online.
Nu o dată am trecut și eu prin experiența balerinelor și nu mi-e rușine să recunosc că, deși detest să mă înjosesc la anumite nivele periculos de scăzute, atunci când este vorba despre anumite încălcări onorifice, obișnuiesc să reacționez cu aceeași monedă la pătrat. De asemenea au fost cazuri în care din auzite aveam informații exclusiv pozitive despre anumite persoane din online, pentru ca într-un contact direct să observ că sunt capabili să fie teribil de subiectivi și să se prefacă într-un mod hilar că nu sunt în stare să facă diferența între semnul întrebării și cel al exclamării. Și asta din cauza unui amic pe care l-au apărat injust în fața mea.
Astfel că nu mă interesează ce am auzit despre tine, ce se spune despre tine și de unde provii. Tot ceea ce contează pentru mine, este dialogul dintre noi și aici crede-mă că sunt foarte atent. Nu puține au fost ocaziile când am prins oameni dându-și cu stângul în dreptul și se atacau fără să transpire. De asemenea, chiar dacă în urma dialogurilor dintre noi o să ajung să am o părere bună despre tine, nu îmi stă în fire să te admir exagerat de mult, până în momentul în care putem să spunem cu mâna pe inimă că ne cunoaștem și pe offline de foarte mult timp.
Să rămânem cu capetele pe umeri, ajunge cu teatrul ieftin și sufletismul fals
Chiar dacă poate să pară o ciudățenie din partea unui sufletist ca mine, în astfel de relații virtuale îmi place să rămân un realist. Sunt convins dacă toată lumea s-ar comporta cel puțin asemănător, atunci s-ar înpuțina pupincurismul adânc, certurile inutile, bisericuțele subiective, variațiile de comportament a multora și ar crește valoarea relațiilor strict virtuale. Asta duce la dialoguri mult mai constructive, o comunitate mai pragmatică dar mult mai onestă și dreaptă.
Da, sunt ardelean. Un om de pe această planetă și te poți aștepta din partea mea la dublul oferit de către tine, cu unele excepții în care las și eu garda mai jos și eschivez un pic de la propria mea filosofie, tocmai din cauza vulnerabilităților umane. Eu mă exprim ceva mai detaliat și probabil mai puțin coerent și nu știu cât e de bine sau de rău, dar știu că mă străduiesc să rămân cât mai aproape de linia dreptății. Când greșesc, există persoane care să mă atenționeze, pentru că face parte din interacțiunile umane. Rolul meu prin intermediul acestui blog, este aceea de a-mi antrena unele trăsături umane și de a vă împărtăși cele învățate de către mine. În rest fiecare are grijă de el și când e nevoie ne ajutăm între noi, dacă e de actualitate.
» De citit!
Etichete: editoriale, morală, oameni
Majoritatea oamenilor pe care i-am cunoscut online și apoi și offline mi-au făcut impresii bune. Că mai sunt și crengi uscate într-o pădure înverzită… No, o fi efectul caniculei de afară. Dar în general, din propria experiență, oamenii din online nu m-au dezamăgit în offline.