Pornind de la povestea cu șeful echipei organizatoare a concertului Iron Maiden.
Am citit, am așteptat, m-am gândit de două ori și acum reacționez per ansamblu față de reacțiile comentatorilor de la acel articol. Acest articol nu este un răspuns unei anumite persoane, ci unui grup de oameni. Chiar dacă în afara unui singur om, care a arătat cât de subiectiv și neinspirat poate fi cineva, toți ceilalți comentatori nu au fost de acord cu reacția respectivului organizator, totuși eu am așteptat ca cineva să semnaleze, să amintească măcar de esențialul acelei întâmplări.
Nu cred că cineva s-a gândit că eu aș fi vrut să porcăiesc imaginea cuiva, dar mă mir că toți s-au comportat ca niște oameni grăbiți. Multele retweet-uri și numărul decent de comentarii la acel articol, nu este o dovadă pură asupra trecerii cu vederea al esențialului acelei întâmplări. Îmi place să fiu sigur că toți ceilalți au reușit să înțeleagă care este faza cu acel articol, rostul ei și mesajul ascuns între paragrafe. Nu este chiar obligatoriu să comentezi asupra oricărui text întâlnit pe internet, dar când o faci este bine să te concentrezi asupra subiectului. Dacă nici așa nu observi șpirla, e treaba ta.
S-a discutat despre pătarea imaginii, despre caractere (abordare apropiată de ceea ce așteptam eu), despre porcăreală, că de fapt eu sunt tâmpit (ei na, trebuie să interpretez și eu cu ardei boia un pic) și m-aș fi gândit la aparate profesionale atunci când m-am referit la bubele regulamentului evenimentului anului în Cluj, glume speculante, etc. E foarte bine și nu condamn pe nici unul dintre comentatori. Doar că sunt puțin dezamăgit și atât. Chiar le mulțumesc din suflet pentru efortul de a sta la discuții cu mine și cu cititorii acestui blog. Dumnezeu să vă ajute să puteți păstra acest obicei de a comenta la mine.
Totuși eu aș fi curios ca să-i văd pe toți cei care au sărit peste esențialul poveștii și să am ocazia de a citi reacțiile lor personale în urma unor întâmplări în care sunt jigniți de către un vânzător, un bugetar, oricine care intră în categoria acestui subiect. Pentru că până la urmă, un fan care vrea să se ducă la un concert, este un client. Organizatorul este vânzătorul care încearcă să vândă produsul unei trupe. Și folosește un limbaj de cartier cu eventualii clienți? Chiar dacă clientul ar greși, observ că în România până și o întrebare se interpretează ca o jignire, răbdarea trebuie să fie maximă de cealaltă parte a tejghelei. Dacă nu vă convine această părere, atunci de mâine să fiți făcuți primitivi împreună cu mamele voastre, tot în privat, de către vânzătorii cu care intrați în contact. Este?
No așa. Acum avem un titlu speculant și interpretabil, explicație pe înțelesul tuturor (oare?), dar punem pariu că din nou se vor naște aberații pe lângă subiect? Extinderi de subiect, supoziții și răstălmăcirea cuvintelor. Și atunci eu vă întreb precum domnul Florin Călinescu: „Despre ce vorbim mă?”
Eu nu vreau să vă supăr, pentru că vă respect! Dar asta nu înseamnă că trebuie să dau din cap la orice neatenție. Rog a se ține cont de această poziție la judecarea părerii mele. Dați-i bice. Să văd cine descoperă esențialul de data asta? Cineva? 
Etichete: grabă, internet, neatenție, treabă rea
