Aud des această întrebare și până acum de fiecare dată am răspuns la obiect. De fiecare dată m-a deranjat această percepție din partea agențiilor online sau a advertiserilor. M-a deranjat atunci când aveam o mie de vizitatori zilnic, din care o parte erau tâmpiți. Tâmpiții erau atrași prin google cu porcării de genul „coduri digi tv”. În unele zile în care se transmiteau meciuri de fotbal, din cauza unui articol în care s-a axat pe subiectul codurilor digi tv, traficul creștea și până la 3.500 de vizitatori pe zi. Erau momente în care aveam peste 100 de oameni online chiar pe acest blog. Aproape toți cerșeau codurile digi tv. A fost prima etapă când mi-am dat seama, că pentru controlul comentariilor imbecile, am nevoie de o platformă profesională, pentru că ar dura prea mult timp construirea unuia de la zero ori cu scripturi open-source. Satisfacție zero pentru mine ca și gazda acestui blog și îmi place să cred că utilitatea unor astfel de vizitatori tinde spre zero și în cazul advertiserilor. Păi cine cerșește gratuități, ce putere de cumpărare are? Această percepție a advertiserilor, în viziunea mea greșită, mă deranjează și acum când am în medie 45 de vizitatori pe zi. În schimb pe mine mai degrabă mă mulțumesc acești vizitatori puțini, pentru că majoritatea dintre cei care comentează, o fac într-un mod folositor și restul care nu comentează măcar mă citesc, lucru ce-l pot afla cu ușurință din statisticile blogului.
Arhivă pentru August, 2010
Ce trafic ai?
Wednesday, August 11th, 2010Asanarea terenului virtual. O inepție pură!
Wednesday, August 11th, 2010Libertatea la expresie, un fleac în România. Referitor la cenzura comentariilor de pe internet, via Piticu Piteșteanu’ (Cristian Dorombach, excelență simpatică a Realitatea TV). Cazul a pornit de la aroganța senatoarei Olguța Vasilescu, tipică politicianului român necunoscut. Fiind membră a Senatului României, după cum știm cu toții (sper), această funcție vine cu o serie de puteri legislative și executive în cadrul puterii statului. Inițiativa este una legală, dar în același timp o inepție extravagantă, având în vedere celelalte probleme prioritare, precum și alte considerente din care pe unele le voi aminti în paragrafele de mai jos.
Ideea la prima vedere pare să fie bună. Chiar dacă în rândul bloggerilor putem observa o poziție fermă de respingere asupra înjurăturilor din comentarii, pe alte platforme/căi media (exemplu) înjurăturile și limbajul obscen se pare că sunt la ele acasă. Din perspectiva propunerii acestei legi, nu iau în considerare conținutul însemnărilor de pe bloguri sau alte publicații care ar putea fi atinse de o asemenea lege bizară. În schimb, tocmai conținutul poate provoca înjurături și amenințări la adresa unor persoane prin comentarii, care la rândul lor din cauza neputinței și a prostiei vor genera reacții tâmpite.
Eleganţă vs. analfabetism
Wednesday, August 11th, 2010Cred că am învăţat cum să citesc articolele de pe GSP. Parcurg titlurile şi prefaţa articolelor, din care încerc să îmi dau seama despre ce este vorba. Când observ păreri personale ale redactorilor ziarului, ori preluarea declaraţiilor unor analfabeţi şi mitocani, care au ajuns să genereze circ în jurul fotbalului românesc, trec mai departe. Atunci când citesc despre un interviu cu un adevărat profesionist, ori o analiză pertinentă din partea unui ziarist consacrat prin rezultate valoroase, îmi place să termin acel articol şi chiar să parcurg o parte din comentarii.
De data asta mă simt nevoit să punctez în sfârşit o părere obiectivă, ce a apărut pe GSP. Este vorba despre un interviu cu Bölöni László, în legătură cu circul actual din Ghencea. Bölöni chiar era în măsură să comenteze, pentru că a evoluat la Steaua timp de 3 ani, câştigând nu mai puţin de 7 trofee, printre care şi Cupa Campionilor. Bölöni este elegant în exprimare, vorbeşte direct negru pe alb şi a caracterizat excelent „deşeul” din Ghencea.
Românul Yin-Yang :)
Thursday, August 5th, 2010
Românul e așa cum este. Influențabil, puturos, pe alocuri valoros și foarte îndemânatic la invenția șmecheriilor, dar de cele mai multe ori românul este foarte amuzant. Românul ți se pare amuzant, doar dacă îl urmărești lejer și fără să pui suflet în urmărirea acțiunilor și a evenimentelor având în rolul principal pe eternul român. Dacă ești implicat împreună cu un român într-un proiect comun și pui suflet în bunul mers al acelui proiect, din al cărui buget se poate fura ceva cașcaval, te vor mânca nervii cu siguranță. În caz contrar, trebuie să dai o fugă până la colț ca să-ți iei popcorn, pentru că începe spectacolul cu românul inventiv și capabil de lucruri amuzante, care vor ameți orice lege, doar să pună mâna pe propriile interese.
În general asta ar fi problema cu românul. Construcția intereselor comune, căci el se pricepe doar la propriile interese, chiar și cu riscul de a nu realiza ceva palpabil măcar pe termen mediu. Mai există multe alte exemple în care românul te poate enerva la culme prin prostie, preconcepții betonate dar fără vreo bază solidă și multe alte chestii. Dar în același timp, românul este cârcotaș. Românul fiind cârcotaș și tu aflându-te într-o stare lejeră de tot, riscați să se nască între voi măcar o relație temporară bazată pe simpatie reciprocă. Românul o să-ți fie simpatic datorită gurii rele pe care o are și pentru felul în care reușește să-și înțeapă „adversarii”, iar tu la rândul tău o să fii simpatic românului pentru simplul fapt că îl simpatizezi, fiind un avantaj considerabil în procesul construirii unei relații cu un român.
