Românul e așa cum este. Influențabil, puturos, pe alocuri valoros și foarte îndemânatic la invenția șmecheriilor, dar de cele mai multe ori românul este foarte amuzant. Românul ți se pare amuzant, doar dacă îl urmărești lejer și fără să pui suflet în urmărirea acțiunilor și a evenimentelor având în rolul principal pe eternul român. Dacă ești implicat împreună cu un român într-un proiect comun și pui suflet în bunul mers al acelui proiect, din al cărui buget se poate fura ceva cașcaval, te vor mânca nervii cu siguranță. În caz contrar, trebuie să dai o fugă până la colț ca să-ți iei popcorn, pentru că începe spectacolul cu românul inventiv și capabil de lucruri amuzante, care vor ameți orice lege, doar să pună mâna pe propriile interese.

În general asta ar fi problema cu românul. Construcția intereselor comune, căci el se pricepe doar la propriile interese, chiar și cu riscul de a nu realiza ceva palpabil măcar pe termen mediu. Mai există multe alte exemple în care românul te poate enerva la culme prin prostie, preconcepții betonate dar fără vreo bază solidă și multe alte chestii. Dar în același timp, românul este cârcotaș. Românul fiind cârcotaș și tu aflându-te într-o stare lejeră de tot, riscați să se nască între voi măcar o relație temporară bazată pe simpatie reciprocă. Românul o să-ți fie simpatic datorită gurii rele pe care o are și pentru felul în care reușește să-și înțeapă „adversarii”, iar tu la rândul tău o să fii simpatic românului pentru simplul fapt că îl simpatizezi, fiind un avantaj considerabil în procesul construirii unei relații cu un român.

Astfel mi s-a întâmplat adineaori, când am încetat temporar să mai am vreo problemă cu cineva sau ceva, din cauza plictiselii. Fiind cu sufletul calm, am decis să mai vânez comentariile scrise de către niște unii prin diverse căi internetice. Și am început cu Cârpeta Gargarelor (GSP) și am ajuns prin linkuri până pe Prim-Planul Panaramelor (Cancan). Da bre, pe Cancan mi-am obosit ochii, dar totodată mi-am hrănit mintea înfometată de cârcoteală românească. Atât am râs, de m-a apucat sughitul. Ceea ce urmează în cele de mai jos, poate să fie amuzant doar celor care se află într-o stare de relaxare sau chiar nepăsătoare față de problemele realității.

Într-o relatare de pe GSP, cititorii sunt informați în legătură cu starea lucrărilor de la Național Arena, dar fără fotografii noi. Se mai scrie despre anumite interese, așteptări și preconizări. În spiritul românesc cu care deja ne-am obișnuit, ca orice încercare (bună sau proastă) a ziariștilor de la publicația mai sus amintită cum este primit (nu zic că nu-și merită tratamentul acei ziariști), n-au întârziat să apară și primele comentarii răutăcioase și cârcotașe. Cum la articolul respectiv a fost atașat doar o poză mai veche cu viitorul Național Arena, un românaș a și aruncat un comentariu:

makaveli2010: ceva poze noi?? pe cand natangilor??

Comentariul mi s-a părut amuzant, cunoscând „isteria” cu care creează ziariștii gesepeului materiale pentru cititorii lor. Mai să-și rupă fiecare jurnalist până și cămașa de pe el, doar pentru ca cititorii lor să primească mereu cele mai noi și cele mai corecte informații sportive. NOT! Aprecierile sunt pe măsură. Și atunci când omul uită de rahatul provocat până și de presă, astfel de înțepături pot fi haioase.

Într-un pseudo-interviu de pe Cancan, avem splendida ocazie de a citi niște gânduri a nimeni altului, decât Dănuț Lupu. Dânsul zice că e mafie în fotbalul românesc, numește două echipe care vor „umbla la butoane” și reia din nou fixațiile lui în legătură cu soarta selecționerului, care în opinia dânsului va fi demis în acest an, și prevede o schimbare pe banca tehnică a Rapidului. În mod normal, astfel de elucubrații mitocănești deranjează nu doar un suporter rapidist, ci și pe un suporter al Naționalei Tricolorilor. Dar cum eu mă aflam într-o stare relaxată, mi-am alimentat și mai mult amuzamentul la citirea următoarelor comentarii, adresate celui care pe vremuri fura geci de piele din magazinele ateniene (de altfel un talent etern al fotbalului românesc și util în trecut):

danny: iar ai baut, grohaitorule?

STEFAN: dar urziceniu ce relatii a avut ma butoi fara robinet?

Ultimul făcând referire la faptul că un campionat se poate câștiga și pe teren, chiar dacă în România este mai greu acest lucru. Se subînțelege că nu trebuie să judecăm greșit orice chestie aflată la început și în timp ce ne amuzăm la o înțepătură de genul „butoi fără robinet”, care cunoscătorilor poate fi amuzant, să nu uităm că românul este așa și așa. Adică românul are talent aproape la orice, numai că îl lasă cam greu lenea, acest sport național românesc din fiecare zi. Totuși stă la alegerea fiecăruia dintre noi, dacă vrem să rămânem papagali și cârcotași, care nu fac altceva decât să dea din gură toată ziua, ori să încercăm să ne valorificăm fiecare talentele noastre cu care ne-am născut.

Ce-i drept, cititorii dornici de informații de calitate, și-au dovedit talentul lor în miștouri, chiar dacă nu prea au rost. Urmează repriza realizărilor importante? Nu de alta, dar degeaba așteptăm porumbelul fript de la cei pe care îi tot numim „impotenți”…

Etichete: românisme