Pentru că n-am vrut să amintesc din nou numele țării noastre și mă gândesc că acest fenomen este prezent în tot estul Europei. Știm câte mizerii ne înconjoară, dar uneori până și mie îmi vine greu să mai arunc o palmă de căcat asupra numelui țării noastre. Nu cred în vise de genul: „hai să vorbim doar despre întâmplările pozitive”, pentru că nu mi se pare să ajute cu nimic dacă ignorăm realitatea, în schimb uneori se poate atinge un subiect cu mănuși de mătase.

Da, fenomenul taxei de protecție este prezent și la noi, chiar și în zilele noastre. Nu trebuie să te întorci în trecut la Al Capone, ori să faci o vizită la Camora din Napoli. Ajunge să îți deschizi o afacere care se bazează pe oferta unui serviciu care este consumat la fața locului de către clienți. Ehe, prin alte cuvinte mai directe, o discotecă sau dacă îți sună prea țărănist, hai să-i zicem club că așa e mișto și trendy, nu?

Cum se procedează cu taxa de protecție?

Simplu bre! Musculoșii ăia de la firmele de pază și protecție, care oferă intervenție rapidă la domiciliu, se pare că au destulă minte încât să construiască un plan de genul căruia am fost martor acum câteva luni de zile:

• întotdeauna există un observator trimis să analizeze „terenul”, spionaj sub acoperire
• se face în așa fel, încât un reprezentant al firmei de pază și protecție să se întâlnească din „pură întâmplare” cu un reprezentant, la nivel de conducere, al clubului și îi oferă o carte de vizită
• la nici două zile, apar în club vreo 30 de indivizi suspecți. jumătate dintre ei nu plătesc la intrare, jumătate sunt rromi și cealaltă jumătate sunt mari musculoși în civili, chiar de la firma de pază și protecție
• banda suspectă au un comportament la limita normalului (și aici nu mă refer doar la cererea de manele, fără succes), chiar dacă musculoșii au garantat la intrare pentru rromii pitici care de obicei încep scandalul, lăsând de înțeles că ei controlează totul și implementând senzația că nu e bine dacă se întorc, cel puțin clienții normali nu văd nimic confortabil în prezența lor
• a doua zi conducerea clubului își amintește de cartea de vizită și neavând alte alternative, apelează la firma de pază și protecție din zonă. contractul se face în câteva clipe și taxa de protecție se încasează pe cale legală.

Taxă de protecție prin mijloace moderne. Încuiații nu își dau seama, restul oamenilor par un pic mâhniți că se poate întâmpla așa ceva în zilele noastre. Să ai contract cu o firmă de pază și protecție, care să intervină cu mascați în cazul unei probleme care depășește capacitățile personalului de securitate, mi se pare un lucru normal. Dar la țară, intră mai greu în buget.

În fine, se poate și la țară. Toată lumea trebuie să trăiască și munca unor oameni trebuie să garanteze hăleală și pe mesele celor nedreptățiți. În schimb știm una și bună. Punem pariu că în acel club nu mai intră nici un chip suspect? De ce? Pentru că intră în „jurisdicția” firmei de pază care controlează totul în aceea zonă. Mafia rules!

Etichete: mafia, protecție, strategii

Această însemnare a fost postat în data de Tuesday, August 17th, 2010 la ora 00:26 în categoria Social. Poți urmări răspunsurile la această însemnare prin RSS 2.0. Poți lăsa un răspuns, sau poți să faci o referire de pe propriul tău blog către această însemnare.