Prezentul articol nu este un îndemn către emigrare, dar nici nu se dorește excluderea acestei posibilități.
Deocamdată singura soluție viabilă pentru noi (ăștia mărunți) e plecatul din țară. Suntem oameni înzestrați cu creier și îmi place să cred că nu e nevoie să despicăm firul în patru la acest subiect. Cunoaștem trecutul, trăim prezentul și ne e frică să uităm spre viitor când vedem adâncimea mizeriei în care am ajuns. Vorbele de genul „numai cei lași părăsesc corabia”, sunt potrivite pentru naționaliștii care reușesc să-și potolească foamea cu dulcea lor cadenţă legănată spre nimicuri într-o lume axată spre globalizare.
Înainte să-mi bag pixul în miezul acestui articol, aș lansa două întrebări către „eroii” care țin cu dinții de țară și nu realizează că țara nu este doar terenul geografic, ci mai ales oamenii care îi populează, oameni care devin din ce în ce mai inculți și mai proști:
- o singură cale viabilă să aud prin care se poate scoate țara din rahat în maxim 10 ani și oamenii să aibă un trai mult mai bun
- dacă se pomenește răscoala sau revoluția, să mi se explice rostul morții revoluționarilor din 1989 (pe hârtie cunosc rostul morții lor, dar perioada postdecembristă arată altceva)






