Domnule, știu și eu că s-a mărit TVA cu 5% și că această măsură era menit să ajute la redresarea economiei. Pe vremea aia, priveam această măsură precum privea și boul tânăr noua poartă. Iertat să îmi fie păcatul că nu sunt economist, dar de obicei mai devreme sau mai târziu mă prind de orice șmecherie. Și acum îmi dau seama că măsura creșterii TVA-ului și orice altă măsură similară în țara noastră este o mare idioțenie. Pentru că în țara noastră, România, practica bate logica. De citit vorbele piticului, ca să n-o lungesc prea mult pe lângă subiect.
Apoi am citit pe bloguri că s-a inventat un fel de taxă la drepturile de autor, care se depune lunar. Sună aiurea să te duci lunar pe la gogii care plimbă hârtiile dintr-o cameră în alta și asta în loc să muncești, dar nu-i așa că în România se sprijină taxele, măsurile pe moment și nu munca, implicit productivitatea. Dar hei, eu am voie să nu cred în tot ce scrie pe internet, nu am primit nici o înștiințare și habar nu am dacă mă aflu printre cei vizați. Mă doare undeva. Ideea este că observ puține căi prin care se susține productivitatea, în schimb există o mulțime de căi prin care se sug banii, care culmea se mai găsesc prin buzunarele oamenilor. Ori ne apropiem de fundul sacului, ori s-a început deja batjocoria/înșelătoria dublă, cu două sensuri.
Și totuși maimuțoii ăștia, care inventează măsuri care să umple pe moment golurile din buget în loc să pună capul și mâna să găsească soluții pentru sprijinirea productivității și a circulației corecte a banilor prin sistem, ce fel de taxe plătesc? Nu știu cum funcționează treburile la nivelul lor, dar știu o treabă de care mi-am amintit tocmai acum.
Înaintea ultimelor alegeri prezidențiale, mă contactează o persoană din partea unui partid politic. Îmi propune 20 de euro ca să pun un link pe blogul meu, timp de 10 zile. Bineînțeles că am respins oferta din start, din simplul motiv că nu simpatizez cu partidul respectiv și oferta mi s-a părut mai mult decât o nesimțire uriașă. Având în vedere orientarea mea politică, care și în acest moment este una independentă de oferta clasei politice românești, aș fi acceptat să pun un link politic pe blogul meu timp de 10 zile pe 2000 de euro. Adică 200 euro pe zi. Știu că sună fabulos, dar mai cunosc și perioadele de după alegeri. Mi se pare ok să accepți „oferte” pe timpul campaniilor electorale, dar fii obraznic precum vor fi și ei pe durata mandatelor pe care le vor câștiga.
Problema de bază, care se leagă de titlul acestui articol, este alta. De unde provin acei 20 de euro cu care au vrut să mă cumpere într-un hal de nedescris? Cine ține evidența acelor sume, care cu siguranță au fost propuse mai multor bloggeri, despre care la prima vedere s-a crezut că se vor vinde pe două felii de salam precum fomiștii proști, aceea majoritate din cauza cărora nu putem schimba nimic? Nu de alta, dar nu mi s-a propus vreun contract, nici măcar nu mi s-au cerut date precum nume, cnp, etc. Pentru că în mod normal o astfel de colaborare cuprinde acești pași, pentru ca după terminarea anului să se plătească impozitul pe venit. Am avut astfel de colaborări și știu cum funcționează sistemul. Chiar și dacă nu declar la Finanțe veniturile mele din publicitate, ei cunosc în detalii tranzacțiile mele. De ce? Pentru că Ionuț are grijă de asta. Dar Ionuț nu este politician, altfel nu ar declara nimic și ar fi spălător de bani, evazionist fiscal precum șacalii care ne conduc țara.
Mituirea proștilor cu un salam ori cu niște monezi crăpate, nu se pot numi daruri sau alte contribuții netaxabile. Ne dăm seama că politicienii noștrii se consideră ei înșiși statul, ne învârt printre degete așa cum vor ei. Dacă s-ar ține evidența banilor din circuitul politic, s-ar umple închisorile și nu ar mai exista proștii inventatori de taxe tâmpite. Dar așa ceva nu există, pentru ca să avem politicieni cu bugeturi pentru campaniile lor electorale prin care încearcă să ajungă în poziții cât mai diplomatice, ca să poată fura fără milă. Așa că să mai meargă un pic spre penisul meu cu taxele lor, dar și cu ale mele. Să nu se uite că o foarfecă oricând taie o hârtie și hârtia aia poate să fie până și un fel de certificat de înregistrare sau alte tacâmuri similare.
Răbdarea oricui are o limită fixă sau mai flexibilă, dar atunci când inventezi taxe fără logică, măcar să fii curat ca cristalul. Ca să nu mai vorbim de logica multor taxe din țara asta, care au doar susținere teoretică nu și practică.
P.S.: Persoana în cauză, m-a contactat din partea PNL.
Etichete: baseboc, mentalitate, politică, românia, sărăcie
