Îmi pare rău că n-am luat cu mine aparatul DSL-R, că tare mult mi-ar fi plăcut să testez funcția de detectare a feței braconierilor care agățau peștii de partea cealaltă pe malul râului Mureș. Cu un zoom subtil, apoi publicat chipurile lor pe internet și trimis la AJVPS sau poliție, nimic altceva. De mult nu am mai fost la pescuit. Anul ăsta am dat mai mult la scobar. Intenționam să pescuiesc și la mreană și clean, dar n-am mai apucat din lipsa timpului liber. Clenii încă pot să-i recuperez la muscă artificială, căci acum e sezonul. Ieri am ieșit un pic la știucă, cu rotative și lingurițe.

Habitatul pe râul Mureș, traseul Brâncovenești – Rușii Munți

Speciile de animale terestre par să fie în afara oricărui pericol. Rața sălbatică, iepurele sălbatic, fazanul, vulpea, diferite rozătoare mai mici și altele. În această zonă nu prea se practică vânătoarea, doar în zonele de pădure ceea ce nu intră în subiectul discuției noastre.

În schimb, în această zonă și numai, pe râul Mureș mai toate speciile de pește se află într-un pericol deosebit din cauza braconajului ce se practică de când mă știu și pescuiesc pe râul Mureș. Având în vedere că primul meu pescuit pe râul Mureș, datează din perioada claselor primare, pot să zic liniștit că dețin informații în acest sens încă de prin anii 1988-1989.

An de an aceeași poveste, indiferent de anotimp sau alți factori. Se practică agățatul. Este vorba despre o vargă mai scurtă de tipul celor folosite la pescuitul peștilor prădători, mulinetă, fir puțin mai gros, plumb și un cârlig tip ancoră. Braconierul lansează de obicei în diagonală, după care începe recuperarea ancorei. Trage și mulinează, trage și mulinează. Repetă aceste mișcări până recuperează cârligul tip ancoră, după care lansează din nou.

Acest tip de braconaj în primul rând sperie peștii și micșorează șansele pescarilor sportivi de a mai captura ceva frumos în zona respectivă pentru o bună perioadă de timp. În al doilea rând, se rănesc foarte mulți pești, alea care nu se mai scot pe mal. Și în al treilea dar nu neapărat ultimul rând, prin acestă metodă se capturează cantități foarte mari de pește, drept dovadă că în toți acești ani cantitatea de pește din râul Mureș a scăzut drastic. S-a practicat și încă se practică braconajul într-o nebunie de nedescris și extraordinar de rare sunt veștile concrete în care se anunță pedepsirea la plată a braconierilor prinși.

S-au mai practicat și alte metode de braconaj, precum introducerea firelor electrice în apă. Metoda asta era îndrăgit mai ales la stațiunile de prelucrare a pietrei. Au mai existat și alte șmecherii prin care se aducea câte un excavator și în zonele în care râul se desparte în două brațe se închidea unul dintre brațe. Oamenii prindeau cu mâna exemplarele frumoase de pește. Mulți duceau acasă cu sacii. Nu știu exact cine a stat în spatele acestor acțiuni, astfel că nu mă pronunț. Dar memoria nu-mi șterge nimeni!

Activitatea organelor de control de la AJVPS

Din anii 1988-1989 încoace, în fiecare an în care am practicat pescuitul sportiv pe apele de șes, am cotizat la AJVPS. Am deja carnete de membru vechi care sunt pline cu ștampile și diferite alte forme ale birocrației amatoare ale zilelor noastre moderne. În anii în care nu am avut prea mult timp la pescuit din varii motive precum examene școlare, serviciu sau alte probleme, normal că nu mi-am scos permisul pe anul respectiv. Dar sunt o prezență constantă pe malul râului Mureș și uneori chiar și pe lacuri, chiar dacă nu pescuiesc. Pur și simplu îmi place să mă relaxez în această parte a naturii.

Ei bine, în tot acest timp o singură dată am văzut pe niște pădurari care să controleze pescarii. Era demult când am fost și eu mic. Eram prin trecere pe la Mureș și doar atunci am văzut în viața mea pe viu un pădurar care să legitimeze pescarii în acțiune. În rest i-am mai văzut atunci când îmi scoteam permisul de pescuit sportiv. În astfel de condiții, nici nu trebuie să ne mire faptul că dacă în zilele noastre vine un pescar și își scoate permisul, citind regulile pescuitului sportiv, își dă seama că de fapt nu are voie să ducă acasă nici un pește. De ce? Pentru că nu corespund mărimii minime legale ce se pot duce acasă în cantitatea prevăzută de lege. Așa de rău a scăzut cantitatea de pește, că abia mai prinzi câte unul dintre ăia mai tineri. Dar braconajul se practică în continuare fără nici o problemă.

Să comparăm taxele de pescuit românești cu cele spaniole din regiunea Aragonia

Având în vedere situația nesimțită de mai sus, hai să admitem faptul că un permis de pescuit sportiv pe apele de șes, în România costă undeva în jur de 17 euro. Cu acest permis se poate pescui în apele de șes. În tot acest timp, un permis de pescuit sportiv din Spania, mai exact regiunea Aragonia, valabil timp de un an costă exact 10 euro. Și atenție, este valabil pe apele de șes dar și pe lacurile care aparțin asociației de la care s-a procurat permisul de pescuit. Știu asta din surse sigure, un amic lucrează în Spania în domeniul construcțiilor de aproape un an și fiind pescar înrăit, timpul liber își omoară cu pescuitul sportiv cu actele în regulă.

Diferența este că acolo în Aragonia pescarul sportiv chiar beneficiază de toate condițiile optime derulării unui pescuit de neuitat. Acolo se prind pești foarte mari, demne de băgat în seamă și răspândit fotografiile cu capturi în cele mai populare reviste de pescuit din Europa. Ia să trimit și eu poze cu scobarii mei de o palmă la o revistă, că redactorii revistei respective în necunoștință de cauză ar râde de mine, crezând că sunt un pescar începător. Să nu uităm nici faptul că în Aragonia se află una dintre cele mai mari lacuri din Spania, lacul Mequinenza. Materialul video de mai jos s-a realizat tocmai pe acest lac, în data de 28 mai 2010. Și acolo se poate pescui cu două lansete. După ce lansezi la fund, nici nu îți fumezi țigara că deja peștele trage. Acolo nu adormi pe mal.

Ceea ce vroiam să arăt, este faptul că în lumea civilizată și emancipată prețurile sunt mai mici chiar dacă serviciile sunt aproape impecabile. Doar la noi în România se percep o multitudine de taxe mari și aiurea. În cazul de față pescarii români, din foarte multe zone ale țării, plătesc aiurea această taxă anuală de pescuit sportiv. Cu ce rost? Pentru ca cei de la AJVPS să-și umple buzunarul și fauna să continuă să scadă cantitativ și calitativ?

Concluzia situației bazinelor piscicole din județul Mureș

Situația este una execrabilă, ieșită de sub control. De fapt controlul este aproape inexistent și asta se vede cu ochiul liber. Rușine braconierilor, oamenilor proști virusați cu această mentalitate balcanică, dar mai ales rușine AJVPS! Nu meritați să vă mai duc nici un leu, pentru că plătesc un mare nimic. Oare există un domeniu de activitate în țara asta, al cărei situații de funcționare să nu îmi provoace greață? Și nu mă refer la prostituție, trafic de droguri și alte sisteme ilegale!

Etichete: braconaj, pescuit, reportaje

Această însemnare a fost postat în data de Friday, October 29th, 2010 la ora 06:34 în categoria Blog. Poți urmări răspunsurile la această însemnare prin RSS 2.0. Poți lăsa un răspuns, sau poți să faci o referire de pe propriul tău blog către această însemnare.