De data asta am chef să mă iau de Guvern. Nu pentru ca să îmi dovedesc poziția neutră față de clasa politică, dar mi-ar afecta conștiința dacă nu aș lansa o discuție pe marginea unei „mici” detalii ce a fost omis de către stimabilul și inegalabilul domn prim-ministru, Emil Boc. Mă refer la discursul dânsului dinaintea procedurii de votare de la moțiunea de cenzură.

Ceea ce a spus dânsul, este un mare adevăr și sunt de acord cu el. Că din anul 1990 încoace de cele mai multe ori s-au mărit salariile înaintea alegerilor electorale ori diferitelor alte evenimente cu interes privat ai anumitor grupări politice aflate la guvernare sau nu. Că momentan cea mai bună soluție este să scadem din cheltuieli și implicit salariile care în tot acest timp nu au fost mărite pe baza creșterilor economice (aproape inexistente) și că trebuie să ne abținem pe cât posibil de la viitoare împrumuturi de la FMI, căci și așa suntem datornici până-n gât.

Ok, această teorie este frumoasă și bună și în practică. Acum nu știu dacă dânsul a omis din greșeală sau cu bună știință următorul detaliu. Este adevărat că din 1990 încoace s-au mărit salariile. Acum hai să lăsăm deoparte argumentele greșite sau corecte al acelor creșteri salariale. Este la fel de adevărat că din 1990 încoace s-au mărit și prețurile. Poate mult prea mult. În mod cert prețurile nu au crescut în paralel cu salariile, ci le-au depășit vertiginos.

Astfel că, mă întreb și eu ca tot omul, dacă tot se scad salariile, atunci prețurile pe când vor scade? Am realizat un mic grafic, de dragul unui exemplu vizual:

Nu sunt economist. Nu vrea să fiu nici populist. Poate că există unele explicații concrete și corecte pentru care prețurile nu pot să scadă. Însă nici prost nu sunt. Este clar că în toți acești ani, absolut dar absolut fiecare guvern „a greșit”, a furat destul și a fost îndeajuns de iresponsabil, încât bugetul de stat s-a administrat într-un mod incorect și nesimțit. Includ aici actualul Guvern care a picat tocmai în această perioadă grea (cu bună știință și promisiuni concrete) dar și Opoziția care duce lipsă de planuri concrete și au fost și ei la guvernare și nu o singură dată. Și am următoarea întrebare:

- Pe când și niște sancțiuni, pedepse celor care au contribuit la regresul stării economice și politice ale țării din perioada postdecembristă?

Adică aproape tot ceea ce zice și face actualul guvern, este susținut cu argumente concrete, logice și corecte. Însă se omit niște detalii foarte importante. Degeaba se fac observații an de an că guvernul X sau Y a făcut N greșeli și că acum nu avem încotro, pentru că filmul acesta l-am văzut deja. Ce-i drept încă n-a fost atât de sadic precum în aceste vremuri grele, însă parcă politicienii noștrii vorbesc și acționează în reluare. Astfel eu zic că până nu se va introduce răspunderea penală asupra promisiunilor electorale în concordanță cu realizările promise, vom continua să asistăm la acest circ ieftin și se va continua cu țigăneala moțiunilor, a schimbărilor, răsturnărilor și a furtului.

Greșești o dată, de două ori. Fratele meu, cine nu a greșit în viața lui? Dar pentru numele acestui popor, aici este vorba de niște responsabilități uriașe, unde răspunzi de administrarea unui buget ce servește pentru bunăstarea sau măcar supraviețuirea unei mese uriașe de ~22 milioane de oameni! Cine nu poate, să plece în treaba lui. Cine nu vrea, de ce se mai bagă în oală? Cine fură, pe când va putrezi la bulău?

Degeaba. Stomacul românului tot nu se umple cu astfel de gargare. Pe când se va spune francul în țara asta și pe când se va acționa în consecință? Când? Până atunci, deficitul tot omul de rând o să-l plătească. Dar e nașpa că trebuie să mințim sau să nu le aducem la cunoștință copiilor noștrii, că ei s-au născut cu nu știu câte zeci de mii de euro datorii către FMI. E nasol frate …

Etichete: politică, românia, sărăcie