Motiv de sărbătoare! Lucrările de izolare termică a blocului în care stau au început în luna mai. Meseriașii Dorel & Co. au reușit să termine prima parte a blocului. După această lucrătură fulgerătoare, haideți să verificăm împreună calitatea debordantă cu care s-au livrat lucrările de la marginea geamului.
În ultimele două decenii, controlorii de bilete de pe trenurile din Țara Înapoiaților și-au câștigat renumele de țipțeri. Cuvântul țipțer este o expresie din limbajul colocvial. Înseamnă țăran emancipat, cocalar sau mârlan.
Mă dădeam și eu de nevoie cu trenul personal cu numărul 4015 ca să revin în orașul mult iubit de către mine, la Tîrgu Mureș. Ca de obicei, garnitura trenului cu numărul 4015 avea doar patru vagoane, dar cu ocazia sosirii vacanței pentru liceeni ne așteptam să găsim mai multe locuri libere în tren. Ne așteptam pentru că nu călătoream doar eu cu acel tren. S-au găsit vreo două clase de prichindei din Tîrgu Mureș care au fost într-o excursie și au ales să revină cu acest tren, această palmă peste nasul călătorilor din Țara Înapoiaților, astfel că sezonul „locurilor libere” pe trenul de duminică a început cu un tren puțin aglomerat, dar nu la fel de aglomerat ca după 1 mai când revenau din munți la oraș toți copii beți.
Notăm faptul că CFR nu se mai apropie în mod voit către falimentul dorit de terțe interese și încearcă din răsputeri să ofere clienților lor condiții de călătorie de invidiat. Ultima găselniță ieftină, dar cu efect maxim, sunt acele șuruburi care blochează geamul. Astfel pe căldura verii călătorilor le rămâne să transpire și apoi să inhaleze transpirația proprie și a altora. Aer condiționat de ultima generație, nu alta. Plăcere trăită în trenul personal cu numărul 4014. Abia acum am reușit să-mi dau seama că de fapt la CFR nimic nu se face pe invers și nu se urmărește falimentarea acestuia. Sunt doar un pic mai mioritici, mai visători și mai retarzi, dar în același timp inventivi nene!!! Și mă gândesc că poate în tot răul asta al înapoierii noastre, e și un bine. Care? Om trăi și om vedea, nu? Pauză și borâtură…
De ce spui chestii urâte despre România, pentru că nici eu nu vorbesc de rău despre Ungaria! Așa, și? Probabil nu vorbești de rău nici despre Somalia, Uganda sau Papua Noua Guinee.
Uneori am senzația că statul român este o divinitate care în general are foarte multe revendicări și oferă susținere minimă. De când am zis adio băncilor școlii, un singur bugetar (de la fisc sau de la forțele de muncă să zicem) n-a venit la mine să mă întrebe de sănătate. Te-ai pregătit profesional? Nu? De ce? Uite îți propunem aceste cursuri de formare profesională. Care sunt competențele tale și ce fel de pregătire ai? Aha, am înțeles. Păi uite există variantele următoare de urmat, sunt niște posturi vacante pe profilul tău.
Peste ceva timp … Salut, am venit din nou să vedem dacă reușești să urinezi ca lumea. Da? Perfect! Aham și la locul de muncă cum te descurci, merge treaba? Ai mai avea nevoie de anumite susțineri din partea statului? Nu? Ok, spor la treabă și nu uita te rog că așteptăm să-ți vedem numele în fiecare lună pe lista plătitorilor de taxe!
Accesez google.com și sunt redirecționat automat pe versiunea în limba română. Salvez versiunea în limba engleză a browserului Google Chrome și mi se instalează în românește fără să fiu întrebat înainte sau în timpul instalării, noroc că există soluții de rezolvare. Înțeleg ideea echipelor de dezvoltare, dar nu era mai corect să am posibilitatea de a-mi alege singur aceste opțiuni? Dacă locuiesc în România asta nu înseamnă neapărat că sunt interesat de Google-ul românesc sau că vreau să mi se instaleze browserele în limba română. Din punctul meu de vedere este o lingușeală prostească care provine din neatenția rezultată din pasiunea oarbă de a le face pe plac utilizatorilor și de a fi cu un pas în fața concurenței. In english please!
Din cauza lipsei unei alternative mai confortabile în ceea ce privește călătoriile mele, în continuare mă văd nevoit să mai iau în considerare serviciile mizerabile oferite de către Căile Ferate Române atunci când vreau să fac o vizită acasă. Cu ocazia unei astfel de călătorii cu un prieten, am aflat că în dimineața zilei de vineri 10 iunie trenul accelerat cu numărul 1641-1843, care din Deda până în Tîrgu Mureș devine personal (boschetăriile și mișmașurile de acest fel sunt specialitatea casei la CFR), a staționat în gara Dumbrăvioara aproximativ jumătate de oră ca să facă cruce cu un tren de marfă. Următoarea stație este Gara de Nord din Tîrgu Mureș și mi se pare normal ca marfarul să fi așteptat acceleratul-personal acolo sau în Gara Mare. Dar ce transportă mai nou falimentari ăștia de are prioritate în fața oamenilor care dimineața se grăbesc la serviciu, uraniu pentru ruși? Și toate astea mi le-a povestit prietenul în timp ce staționam în Reghin așteptând tot un marfar lung precum zvonurile sătene.
Tbeak.com este un serviciu online dezvoltat în principal de către tîrgumureșeanul Kisgyörgy Zoltán. Pe scurt este vorba despre un sistem de genul Question Answering, care vine ca o alternativă pozitivă la grămada de spam care este prezent pe rețelele de socializare precum Facebook sau Twitter. Pe rețelele de socializare mai toată lumea împarte diferite chestii, dar de foarte multe ori observăm o grămadă de buzz cu spam.
Însă pe lângă mizeria cybernetică care dereanjează orice persoană orientată spre noutăți fiind susținut de scopuri educative, mai găsim și informații utile unora dar probabil irelevante pe moment. Sistemul tbeak.com ajută utilizatorul de Internet să culeagă din mormanul de informații doar cele utile pentru el.
Cu siguranță că n-a fost primul episod și probabil nici ultimul în urma căruia să învăț pentru totdeauna că n-are rost să fiu amabil cu străinii de orice fel. Se pare că în viziunea unui gherțoi este un păcat refuzarea susțineri unei inițiative pline cu entuziasm, dar în același timp irelevant din punct de vedere al profesionalismului. Din partea oricui este un lucru frumos să pui la bătaie diferite premii, dar de aici și până la aprecierea metodelor de selecție a câștigătorilor eu spun că există o anumită cale.
Dincolo de aspectul formal există o serioasă cantitate de frustrare în sufletul gherțoilor din vreme ce după o conversație aleargă pe blogurile lor și își revarsă nectarul putrezit din mințile lor odihnite. Interpretările greșite nu se ascund nici ele și stau și mă întreb de câte ori trebuie să mai trec cu vederea ieșirile unui gherțoi inapt, să asist zâmbind cum își cultivă schizofrenia avansată după ce într-un moment mă pupă în cur și după două secunde aruncă cu bălegar în mine pe blogul lui?
Probabil din cauza faptului că-i place această postură din vreme ce se insistă asupra ei încă din trecutul îndepărtat.
Știu că sunt mulți care detestă acest obicei de al meu, probabil chiar și pe mine pentru că unora le ajunge un singur motiv din categoria celor democratice ca să ajungă să deteste pe cineva, de a numi țara noastră într-un fel, zic eu, ceva mai aproape de realitate. Sunt conștient că în această problemă nu pot să vin cu schimbări și rezolvări, dar în același timp recunosc faptul că îmi dau silința de a fi diferit cel puțin față de pleava societății în care trăim. Evident că nici prin asta nu se va schimba mare lucru, dar nici adeptul tăcutului jalnic n-aș vrea să fiu. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume și nu este indicat să ștergem cu buretele un sistem și anumite caracteristici mioritice care nu funcționează prea bine sau nu funcționează deloc.
Viața dintr-o perspectivă diferită.
