Probabil din cauza faptului că-i place această postură din vreme ce se insistă asupra ei încă din trecutul îndepărtat.

Știu că sunt mulți care detestă acest obicei de al meu, probabil chiar și pe mine pentru că unora le ajunge un singur motiv din categoria celor democratice ca să ajungă să deteste pe cineva, de a numi țara noastră într-un fel, zic eu, ceva mai aproape de realitate. Sunt conștient că în această problemă nu pot să vin cu schimbări și rezolvări, dar în același timp recunosc faptul că îmi dau silința de a fi diferit cel puțin față de pleava societății în care trăim. Evident că nici prin asta nu se va schimba mare lucru, dar nici adeptul tăcutului jalnic n-aș vrea să fiu. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume și nu este indicat să ștergem cu buretele un sistem și anumite caracteristici mioritice care nu funcționează prea bine sau nu funcționează deloc.

Motivele pentru care România și-a dobândit în mod neoficial, din punctul meu de vedere chiar și oficial, titulatura de Țara Înapoiaților:

1. România nu este guvernată de către români!

N-am avut decât vreo 7-8 ani în anul în care l-au scos din circuit pe nefericitul Ceaușescu Împușcatu’, dar ulterior din informațiile care au ieșit la lumina zilei și care au fost și sunt accesibile la discreția oricărui om interesat de respectivul eveniment, am constatat că săracul comunist nici nu și-a dat seama prin ce trecea țara cel puțin în ultimii cinci ani de șefie la cârma Statului Român. Acest lucru a fost posibil tocmai datorită unuia dintre cutumele greșite ale sistemului comunist și aici mă refer la fațadele create prin organizarea acelor parade forțate ori de câte ori se sărbătorea vreo aniversare comunistă sau se făcea că șeful statului se afla în vizită într-una dintre localitățile României. Cu astfel de ocazii s-a avut grijă ca totul să arate perfect, pionierii și clasa muncitoare erau silite să zâmbească, să danseze și organizatorii acelor circuri au avut grijă să scoată de sub tejghea tot ce aveau mai bun în materie de produse românești.

Și totuși cine conducea țara noastră în a doua parte a comunismului, cine deținea controlul parțial dar atât de hotărâtor spre viitorul acelei generații mature de pe vremea aceea dar și a noastră? Oare mai există suflet de om pe teritoriul României care să nu știe că Uniunea Europeană a luat ființă în anul 1958 și a fost fondat de către șase puteri semnificative (fiecare din diferite motive, având atuul propriu față de restul statelor lumii) pe harta Europei (Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda)? Acestei uniuni s-au aderat succesiv și alte țări și în continuare există țări candidate la aderarea în Uniunea Europeană. Dar oare îi convenea Uniunii Europene politica comunistă a României prin închiderea granițelor? Oare însemna pentru ei un business pozitiv o țară cu un export mai ridicat decât importul?

Uniunea Europeană nu este o bisericuță a separatiștilor, cel mult e guvernat de către o mână de separatiști maniaci, ci este un business clădit pe globalizare și eliminarea celor slabi. Până nu învață fiecare român în parte că președinții multor state, printre care și România, nu este votat de către ei, ci se impune din surse de interese, eu susțin că nici nu are rostul să se treacă la următorul punct. Curățarea se face treptat și cu cap, nu prin hărmăială dezorientată. Oamenii sunt înapoiați pentru că de fiecare dată reușesc să înghită acele momeli pregătite cu minuțiozitate și exploatând la maxim punctele slabe pe moment ale oamenilor. Oamenii o să audă ceea ce vor și se știe deja următorul președinte al României. Președinte? Mai bine zis o marionetă. A patra marionetă de la revoluția din 1989 încoace.

2. România nu știe să dobândească și preluând să ducă mai departe doar punctele pozitive ale unui regim sau sistem!

Neavând controlul asupra propriei tale țări este greu de decis dacă ești înzestrat cu competențe de conducător, dar din vreme ce ești sluga banilor eu tind să cred că nu stai departe de mintea unei oaie. Comunismul a fost cu bine și cu rele și eu cel puțin nu mi-aș dori un asemenea sistem în țara noastră, dar totuși doresc să evidențiez anumite aspecte al acelui regim din trecut, bineînțeles prin cuvintele mele și nu la nivel de doctor docent și mare om de știință în sociologie și istorie:

• Pe timpul comunismului dacă umblai fără treabă pe stradă la orele prânzului, riscai să fii oprit de către milițianul de serviciu și chiar dus la secția de poliție pentru interogații dure. Existau orele de lucru, orele libere și orele de somn. Toată lumea avea loc de muncă și era trecut în evidență până la cele mai mici detalii. Nu făceai pe timpul acela evaziuni fiscale și cu greu reușeai să dai o țeapă chiar și cu un kilogram de făină.
• Sistemul colectivizării în agricultură îndemna fiecare familie să muncească cinstit. La căpălit erai repartizat într-un loc, la cules ai fost repartizat în alt loc. Din câte îmi amintesc 75% din produs era al tău și restul ajungea în hambarele Statului Român. Hrana „feliată la porții” ajungea la orașe și în multe țări asiatice. Pe acele vremuri România era fruntaș în clasamentele diferitelor subcategorii ale agriculturii. Deci România ar putea să fie puternic și în ziua de azi în acest domeniu, dar asta nu se realizează prin parcelele de pământ nelucrate care strigă la cer în căldura verii.
• M-aș fi uitat pe vremea aia câți țigani se apucau de furat. Proști din ăștia existau și pe vremea aia, dar nici bătaia, arestul sau amenzile nu se lăsau așteptate. Pe vremea aia era mișto să fii milițian (așa erau numiți polițiștii), pentru că erai forțat să-ți faci treaba. Nu mergea cu șpăgi, cu durități în fața organului statului. Cel mai bine făceai tot posibilul să nu ajungi în fața legii. Pur și simplu exista o teroare în pieptul oamenilor, teroare care n-ar strica nici în zilele noastre căci prea departe s-a ajuns cu mitocănia, mârlănia și infracțiunile.
• Până la revoluția proștilor influențați și dirijați din 1989, România avea în jur de 8-9 milioane de muncitori plătitori de taxe și un sistem de economie solid.

Lista l-aș putea continua, dar pentru a scurta un articol și așa destul de lung, îi invit pe doritori să mai cerceteze dacă sunt de-a dreptul curioși.

S-a constatat că regimul comunist nu a fost bine, dar s-a trecut peste cu prea multă ușurință. N-a fost bine afacerilor globale și într-o măsură n-a fost bine nici locuitorilor României, dar unele aspecte geamă spre introducerea lor în sistemul de astăzi, mai ales în ceea ce privește legile, susținerea practică a dreptului la muncă, etc. Eu l-aș numi MERITOCRAȚIA!

3. România are un sistem apropiat de sclavagism și de schizofrenie haotică!

Într-un stat normal ți se oferă condiții și abia după aia ți se cer taxe. Într-un stat retardat precum România, se sar condițiile și se trece direct la taxe. Oare chiar mai există 2-3 milioane de plătitori de taxe în țara asta? Nu de alta, dar este foarte necesar ca acei 3 milioane (zic și eu așa, dar cred că sunt mult mai puțini) să ducă pe spatele lor toată țara, împreună cu copii, pensionari și mai ales țiganii și alte specii de oameni care primesc ajutor social de la stat pe nedrept. Practic sistemul românesc susține lenea și analfabetismul, pentru că pe lângă masa mare de înapoiați care pot fi manevrați cu ușurință, forțele de interese au nevoie de o masă de manevră suplimentară care se potrivește de minune la alegerile electorale și alte circuri de fațadă. Totul se rotește în jurul ajutoarelor sociale, al unui salam și a unui pix negru. Nimeni n-are nevoie de iluminați care își dau seama de ceea ce se întâmplă în jurul lor.

4. România are o populație leneșă!

Oamenii sunt adepți unor idei din care rezultă vise hazardate cu o ștampilă în mână. O dată ce se votează ceva, se trece la așteptarea pomanei. Românii nu au discernământ și nici simțul responsabilității! România trebuia să se afle pe o altă planetă unde toate bunătățile pică gratuit din cer. Observ periodic țigani care în mijlocul căldurii dau cu sapa într-un morman de moloz pentru o bucată de fier și transpiră de zici că se află aproape de leșinat. Dacă muncesc cu o asemenea ardoare pentru o bucată de fier de 10 lei, de ce nu își caută locuri de muncă corecte? La câți țigani avem, am putea construi șosele și autostrăzi care să devină Mecca transportului global și până și elvețienii să vină la noi pentru a semăna o picătură de lacrimă pe un asflat mai drept decât masa de biliard. De lucru ar fi, dar ce să te aștepți de la borați din vreme ce până și „oamenii albi” dorm în timpul serviciului?

5. România nu mai este a românilor!

Fabricile sunt lăsate în faliment ca să existe motive întemeiate ca să fie vândute unui investitor străin. Un exemplu de „predare de patrimoniu” în progres ar fi CFR-ul, care parcă în mod voit este lăsat în situația în care se află ca să se declare falimentul și să vină francezii s-o preia. Pentru că românul nici măcar în momentele astea de sclavie nu realizează că prin chiulit și fente nu contribuie cu nimic pozitiv la mândria asta națională care din păcate există din belșug, dar există cu multe defecte. Din punctul meu de vedere mândria unei națiuni trebuie clădit pe muncă, pe productivitate, pe competivitate, pe calitate și multe alte detalii similare care se obțin prin sudoare, ambiție, devotament și loialitate. Nu trebuie să fim loiali vomei de om care cumpărând cu un kilogram de țuică mintea altei vome de om și apoi provocând scandaluri interetnice, ci mai degrabă să stăm jos și să cugetăm că de fapt la ce suntem mândri și unde ne situăm?! Că produsele românești nu fac față importului? Că exportul aproape că a dispărut total? Că ne doare în bască de tot și mereu așteptăm curcanul fript să cadă din cer?

Al 12-lea ceas a trecut de mult. Speranța moare ultima. Eu rămân un prost deștept printre retarzi, unul care n-a reușit încă să-și clădească starea necesară unei mutări în Norvegia, țara independenței! Deci printre multe altele, cam din aceste cauze trăim în Țara Înapoiaților! Serialul continuă și îl putem viziona zi de zi în jurul nostru. Vizionare plăcută stimabile înapoiat!

Etichete: retardați, românia, țara înapoiaților

Această însemnare a fost postat în data de Monday, June 6th, 2011 la ora 23:05 în categoria Social. Poți urmări răspunsurile la această însemnare prin RSS 2.0. Poți lăsa un răspuns, sau poți să faci o referire de pe propriul tău blog către această însemnare.