Notăm faptul că CFR nu se mai apropie în mod voit către falimentul dorit de terțe interese și încearcă din răsputeri să ofere clienților lor condiții de călătorie de invidiat. Ultima găselniță ieftină, dar cu efect maxim, sunt acele șuruburi care blochează geamul. Astfel pe căldura verii călătorilor le rămâne să transpire și apoi să inhaleze transpirația proprie și a altora. Aer condiționat de ultima generație, nu alta. Plăcere trăită în trenul personal cu numărul 4014. Abia acum am reușit să-mi dau seama că de fapt la CFR nimic nu se face pe invers și nu se urmărește falimentarea acestuia. Sunt doar un pic mai mioritici, mai visători și mai retarzi, dar în același timp inventivi nene!!! Și mă gândesc că poate în tot răul asta al înapoierii noastre, e și un bine. Care? Om trăi și om vedea, nu? Pauză și borâtură…

Etichete: cfr