Într-una din zilele monotone al acestei veri, am primit apelul telefonic prin care am fost întrebat dacă aș fi interesat de o colaborare din care aș putea câștiga în prima lună 300 euro și din luna următoare profitul meu s-ar stabiliza undeva pe la 2000 de euro. Neștiind despre ce este vorba, am decis să mă întâlnesc cu tipul cu afacerea. Nu cu intermediarul, cel care m-a recomandat la un om depășit, ci direct cu marele afacerist, o persoană din Tîrgu Mureș cu vârsta undeva pe la 40 de ani.

Ies de la serviciu și mă prezint la locul întâlnirii. Bineînțeles că am ajuns cu 5 minute mai devreme, astfel că mi-am comandat un suc (Lido Cafe, în centru). E ora 18:00. Sună telefonul. Nu știu de ce, dar am presimțit că o să întârzie omul meu, dar am prețuit faptul că m-a sunat și m-a anunțat că întârzie un pic. Ce-i drept aș fi prețuit și mai mult dacă mă suna ceva mai devreme, dar hai că merge și așa (Romanian Trade Mark).

Apare omul meu cu vreo 12 minute întârziere. Pare că e pus pe fapte mari, știe de amabilități și cum să treacă direct la subiect. Moralul meu scade cu un nivel când începe să argumenteze întârzierea lui prin faptul că acel e-book pe care trebuie s-o vindem și pe internet are o așa de mare căutare în offline, încât de-a dreptul l-a reținut serios și de aia a întârziat de la întâlnirea cu mine. Știi ce față de nevinovat pot să am în asemenea momente și fără să insinuez cea mai minusculă bănuială? Am zis hai să vedem ce mai scoate din jobenul lui cu iepurași.

Vroia să vindem un e-book pe Internet. Cartea respectivă conținea îndrumări de utilizare, respectiv o listă cu site-uri care oferă „muncă” care constă în vizionarea contra cronometru circa 6-60 de secunde a unor pagini cu conţinut publicitar. Nu cred că este nevoie să dezvolt aceste detalii. Tot acest pachet sau e-book se vinde contra unei sume de bani. Eu mă îndoiesc că există destui proști care să dea bani pe așa ceva și de-a dreptul mă surprinde faptul că în secolul XXI mai există astfel de „afaceri” pe Internet.

Mâna sus cei care au reușit să adune în mod constant suma minimă din astfel de servicii cu clickuri și reușesc să trăiască în mod decent în urma lor. Asta e muncă? Vânzând o abureală proștilor, care mai departe să practice o nimica toată? Cu așa ceva se prezintă în fața mea un domn pe la 40 de ani?

Când am scos laptopul din dotare, ca să-mi arate pe internet site-urile pe care trebuia să le dezvolt în vederea comercializării e-bookului de rahat (site-uri începute prin 2009 și încă neterminate nici azi, semn că omul a dat de dezvoltatori „neserioși” nu?), omul a dat în spate și a devenit mai reținut în dogme visătoare care erau menite să mă prostească. A recunoscut că un job cu clickuri nu ar fi pentru valoarea mea, dar are mare încredere într-o colaborare cu mine. Deci să vindem nimicuri proștilor. Aș fi avut parte din profit, dacă îmi aduc eu bine aminte atunci vreo 20%. Numai că o astfel de afacere nu mi se pare capabilă să-mi returneze nici măcar timpul alocat fabricării celor două site-uri necesare conform dorinței omului.

Era dispus și la alte colaborări, dar mi s-a părut mult prea încăpățânat și nu cred că a auzit de remunerația fixă în funcție de orele lucrate. Să înțeleg că nici măcar el nu crede în succesul pseudo-afacerilor sale? Mi-a răpit două ore din viața mea. A vrut să semnăm contractele pe loc. Contracte alcătuite foarte mișelește. La ora 20:00 mi-a dat de înțeles că tocmai se îndreaptă spre tribunal pentru că are niște chestii de rezolvat cu niște oameni nașpa. Wow! Când am ieșit din local se vedea clar că nu se duce către tribunal și era interesat cu ce mijloc de transport mă duc acasă. Oare nu trebuia să-l iau cu mine în taxi?

Când i-am comunicat faptul că nu îmi place contractul oferit de el, mi-a zis că e ok și hai să începem. Alo! Despre ce vorbim?

Chiar mi-e lene să mai detaliez că n-are rost să mă mândresc cu spiritul de observație pe care o am, cel puțin nu în astfel de întâmplări. Rețineți un lucru, când cineva vă oferă de lucru, acel cineva o să vină la voi direct cu obiectul muncii și n-o să vă ceară să cumpărați fel și fel de gunoaie. Ne-am înțeles? Asta ca și un sfat de bine. În rest e treaba fiecăruia pe ce își cheltuie banii.

P.S.: Când i-am transmis prin telefon foarte clar că nu doresc să colaborez cu dânsul, a zis că-i pare rău că a pierdut timpul cu mine și a închis telefonul lasându-mă fără replică. Fuck you domnule Sz. I. și succes în următorii doi ani în căutarea proștilor. Sper ca într-o zi să vă treziți la realitate!

Etichete: fake, muncă pe internet