Mă plimb cu scuterul și mi se formează imagini și păreri clare despre localitățile pe care le traversez. Mi se pare că cele mai mari probleme le-am zărit chiar în satul meu natal, Aluniș Mureș. Adulți circulând pe jos în mijlocul drumului, babele stând toată ziua pe băncile din fața caselor și numărând rotațiile pe minut a roților vehiculelor care trec în fața lor și partea cea mai nasoală sunt copii care joacă nesupravegheați pe marginea drumului. Bineînțeles că DJ154A nu este unul cu trafic aglomerat, dar și aici circulă vehicule de toate felurile.
Nu le ajung curțile, nu le plac parcurile. Azi a venit la noi o cunoștință de ale casei, un om mai în vârstă cu un copil. Și-a parchat bicicleta lângă primul „obstacol” în curte, a dat jos copilul de pe bicicletă și atât a fost. Omul și-a văzut de treabă și s-a așezat la discuție cu bătrânii mei. Eu din casa de alături am aruncat o privire, mai ales că trebuia să fac cu ochiul câinelui din grădină ca să-și mai țină un pic gura. Revin în camera mea și îmi văd de treabă.
La un moment dat aud pași dinspre curte. Copilul nesupravegheat verifica florile din fața ușii mele, după care a vrut să-și continue explorarea înspre camera în care stăteam. L-am lătrat răutăcios dintr-o glumă poate mai crudă de al meu. Copilul s-a speriat serios și a luat-o la fugă până la oaspetele nostru. Treaba mea cum am râs și câtă dreptate am, însă ce se întâmpla dacă acel copil s-ar fi strecurat în grădină la cei doi câini de ai mei care nu sunt prea prietenoși cu străinii? În al cui responsabilitate intră supravegherea copilului? A „tutorelui” care se află în vizită sau a gazdelor?
Să nu mai întreb cine se va afla în culpă în cazul în care vreun copil va fi lovit de vreo mașină pe stradă. Că niciodată nu știi când aleargă după o minge, o fluture sau vreo iluzie copilărească. Pur și simplu nu ai cu cine, sunt niște săteni. Problema nu ar fi că sunt săteni, ci că nu au evoluat aproape deloc. Vau vau, ham ham!
(imagine)
Etichete: adulți, copii, inapți, responsabilități
