Cele mai periculoase fiare sunt cele viclene. Așa zăcea fiara în streaşină și n-a lăsat șansa nici măcar unei suspiciuni minore că sub cadru se află un motor cu viteza maximă limitată, dar foarte nerăbdător și obraznic. Oricărui începător i se taie din curaj atunci când se urcă pe un Piaggio Fly 50 nou, mai ales unuia care n-a condus în viața lui un scuter. Mă bucur că n-am lăsat un câine fără adăpost și mi-am adus aminte unde e frâna. Nu porni motorul scuterului atunci când îl scoți din garaj sau streașină dacă ești începător, se poate împinge foarte ușor.

Prima tură, primele stop & go-uri, plimbărică pe străduțele mici, greșeli minore de manevrare, mașina poliției din sens opus și dând semne din cap că șoseaua pietruită e nașpa ca și un argument preventiv pentru viteza redusă și multe alte trăiri care nu-și au rostul prin cuvinte. Alea trebuie trăite. Nu-ți fie rușine că ești începător, fii curajos dar în același timp foarte atent la orice mic detaliu și concentrează-te.

Venind dinspre Weekend pe strada Secuilor Martiri am zărit cum se apropie DN15 și mi-am zis prin gând că a sosit timpul să o iau spre Reghin. Am semnalizat spre stânga, m-am încadrat pe partea stângă a benzii și mă opresc în intersecție. Mașini din toate direcțiile și nu mai vroiau să existe măcar o idee de pauză în șirul lor. Transpirația a fost cam sărată. Pe banda 1 apar 2-3 mașini care o iau spre dreapta. Trece timpul și încep să mă plictisesc. Am semnalizat dreapta, am ieșit lângă trotuar, opresc motorul și încep să împing scuterul din nou către o străduță nevinovată. Dacă nu te simți pregătit(ă), nu te avânta în traficul serios. Cu rușinea nu se învață.

După alte ture, am ajuns pe strada Lăcrămioarei și iar se apropia killerul DN15. Sens giratoriu. Preferatele mele. Serios! Am zis că e cea mai ușoară cale de a mă încadra pe drumul național.

Într-un sfârșit am ajuns în sensul giratoriu, dar la jumătatea parcurgerii ei am simțit că nu am luat curba prea bine și am decis repede că atunci e bine și înainte, nu mai fac la stânga și înainte. Astfel am ajuns pe strada Nicolae Grigorescu, apoi pe Mihai Viteazul și am avut prilejul de a mă da în curba faină de la spitalul județean. La următoarea întâlnire cu DN15 de data asta am avut treabă ușoară de rezolvat, am încetinit și cum nu venea nimic din stânga am pișcat un pic și din acel sens giratoriu și mi-am continuat drumul spre Reghin. Deja mă aflam în linie dreaptă și am putut să răsuflu ușurat. Anticipează deciziile pe care trebuie să le iei în trafic pe baza informațiilor culese cu maximă atenție. La nevoie improvizează inteligent și fără să îți pui în pericol siguranța ta și a celorlalți participanți în trafic.

Până în comuna Ernei totul a decurs cât se poate de ușor, asta dacă putem vorbi despre chestii ușoare după primii kilometri pe un scuter. Până în Dumbrăvioara mi-a fost clar că vreau să evit traficul mare cu camioane și alte minuni, astfel că am luat-o spre Fărăgău pentru că oricum vroiam să admir din nou peisajul cu acele lacuri minunate. Spre surprinderea mea drumul a fost cât se poate de bun și mai ales porțiunea de lângă lacuri este renovată. Înseamnă că de mult timp nu am mai fost pe acolo. Aici am mărit un pic viteza pentru că traficul aproape că nu exista. Apoi am făcut alte stop & go-uri, am ținut o pauză. Mi-am sunat colegii să le spun că sunt teafăr. Cred că n-o să uit niciodată privirea unui coleg care își făcea griji enorme pentru mine și m-a sfătuit să amân ziua în care aduc acasă scuterul. M-a mișcat profund. Când să părăsesc spațiul întreprinderii la care ne căutăm pâinea, am zărit o urmărire atentă de printre jaluze. Am vrut să fac cu ochiul, dar am fost prea emoționat. A fost și asta o experiență interesantă. Rar o să-l prinzi pe unchiul Henrich speriat sau emoționat în așa hal. Viața este o provocare permanentă și trebuie să ne luptăm în primul rând cu noi înșine. Dacă aș fi amânat traseul de ieri, acum cu siguranță că regretam. Obiectivele nu trebuie să ne transforme în eroi pentru că este loc din belșug pentru calm și prudență.

După cum spuneam, am făcut o pauză la Fărăgău.

De aici am mărit viteza din nou un pic, bineînțeles în limita celor 45-50km/h, pentru că începea să se însereze. La ieșirea din Fărăgău spre Reghin nu am putut să mă bucur din plin de acele serpentine mici pentru că m-au deranjat doi câini urâți. Călcal-ar mamuții să le calce pe creaturile hidoase care strică plăcerea parcurgerii unei serpentine!

70.9 km, nici o tumbă, o singură groapă prinsă, dar asta poate de aia ca să-mi amintesc mereu să fiu prudent. Mai am multe de învățat, însă conform vorbelor unui instructor auto, ieri am fost un șofer bun pentru că am ajuns acasă teafăr. Eu sunt de acord să se introducă necesitatea permisului de conducere pe scutere (A1).

Fiara trage un pui de somn sub o pătură. N-are decât să se odihnească pentru că mai târziu trebuie să mă ajute pe un nou traseu. Nu neapărat mândria m-a împins spre scrierea acestor rânduri. Altceva a fost scopul acestei împărtășiri.

Asfalt uscat!

Etichete: experiențe, în trafic