Eu nu sunt un anti-bătrân. Cândva o să îmbătrânesc și eu la rândul meu. Bătrânețea impune respect din partea celor mai tineri, dar numai până la un anumit punct. Bătrânii de azi au lăsat în urma lor pentru noi ce? Cam la fel vom putea fi trași la răspundere și noi la rândul nostru, pentru că suntem prea slabi ca să facem curățenie în țara asta. Totuși cea mai mare problemă a mea cu bătrânii țării este aceea avalanșă matinală a bătrânilor pe mijloacele de transport. Practic ești obstrucționat de ei în drum spre serviciu. Ei sunt călare pe drumuri de la prima oră a zilei. Dar bătrânețea în general impune respect și pe lângă aceste precizări despre altceva vreau să vorbesc.

În ziua răcelii mele stăteam pe budă ca tot omul și număram tablele de faianță. Zdiiiing, sună cineva la ușă. În mijlocul unui proces de producere nu aveam cum să mă reped la ușă. Tipul a mai sunat de două ori și cum între timp mi-am terminat treaba, m-am dus să văd cine e. L-am apucat de umbră pentru că se deplasa deja la următorul etaj. Era genul de meseriaș boschetar cu șapcă de baseball. N-a lăsat nici un bilet, nimic, semne că citea contoarele de gaz. Contoarele de gaz sunt pe hol. Ce maica mă-sii suna la ușa mea? Omul nici treaba mare nu mai poate să facă liniștit.

După cum spuneam, cu tot cu apărarea preventivă împotriva răcelii, am reușit și eu să-mi fac rost de puțin virus din acela distractiv. Vitamina C și celelalte dropsuri nu te apără totalmente de o răceală, însă se simte foarte clar că ajută la reducerea duratei răcelii. Practic m-a prins în seara de joi și azi (sâmbătă) am impresia că mă voi lecui. Deci ieri am stat acasă toată ziua. În total au sunat la ușa mea trei persoane. Boschetarul cu contoarele exterioare, încă o persoană dar l-am ignorat și recenzorul cu chestionarul roz. Și aici am ajuns la nămol.

Mai rămânea să vină și madama cu citirea contoarelor de apă însoțit de un puști neîndemânatic, apoi să nu uităm nici de terchea berchea (dar cu un aport atât de util, constructiv și folositor comunității, nu-i așa?) care citește contoarele electrice și pachetul batjocurii era complet. Cum eu stau singur la apartament, în zilele normale fără răceală (și sunt cam multe zilele astea) în timpul zilei apartamentul meu este nepopulat de vreo ființă umană. Am orele mele de serviciu. La fel și cei care citesc contoarele au orele lor de serviciu. Dar pe cine îi găsesc acasă? Pe cei care lucrează în tura de noapte și ziua îi trezesc din somn și pensionarii!

Cu toată mașcarada asta a recensământului pot să-mi închipui că în unele cazuri se ajunge până și în situația ca să te cheme acasă de la serviciu că trebuie să completezi niște formulare afurisite. Bazându-ne pe un asemenea sistem, oare ar mai trebui să muncim în țara asta minunată și surprinzătoare? Bine, știu că se poate trece un bilețel pe ușă cu datele necesare, dar cum facem cu duduia care la fiecare două luni te taxează cu 2 lei (heie, uite: anul:nth-child(odd) {preț: 2lei}), pentru că ea citește contoarele tale? Ultima oară eram pe picior de plecare. Atunci a venit. Am pierdut și autobuzul. Data viitoare nu mai intră și mă cac în buzunarul ei.

În ziua de azi blocurile au interfon. La țară toate contoarele se află în curte. La oraș de ce nu se pot muta contoarele pe hol lângă cele de gaz? Pentru că domnul Andrei Pleșu zicea așa:

“Orice analiză a României contemporane (sau eterne?) se blochează, la un moment dat, în paradoxuri. Inventarul lor pare infinit. În rezumat, s-ar spune că ori avem evoluţii interminabile, care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nici o evoluţie. Ori drum fără ţintă, ori ţintă fără drum. Creşterea organică, cu rezultat conştient şi previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea – iată virtuţile care ne lipsesc. Dar ne descurcăm noi şi fără…” -Andrei Pleşu, Paradoxuri româneşti, 2009

Sau dacă nu convin cuiva asemenea argumente, atunci pentru că pitong și cu asta basta. Acum patrioții fără patriotism pot să sară-n sus din nou că am scuipat pe țara asta fără orizont.

P.S.: Avem multe de învățat de la suedezi legat de simplitate, de la nemți despre eficiență și de la japonezi în legătură cu progres.

Etichete: contoare, paradoxuri, țara pensionarilor

Această însemnare a fost postat în data de Saturday, October 29th, 2011 la ora 10:39 în categoria Social. Poți urmări răspunsurile la această însemnare prin RSS 2.0. Poți lăsa un răspuns, sau poți să faci o referire de pe propriul tău blog către această însemnare.