Niciodată n-aș fi crezut că oarecum o să regret dezacordul meu față de manelele de altădată. Față de primele manele apărute prin România, gen LA – Ochii tăi. Nici atunci și nici acum nu pot să spun că aș fi manelist și cu siguranță niciodată nu voi fi fanul acestui gen de muzică, dar parcă calitatea manelelor de pe vremea aia era superioară jegului ieftin parfumat cu borătură din ziua de azi.
Cu siguranță că piesele românești pe care urmează să le enumăr nu se aflau neapărat prin bagajul meu de preferințe, dar este vorba despre niște melodii care mi-au înconjurat copilăria în public. Defineau un stil aparte, condimentau aerul cu simplitate și eram călăuzit pe drumul inocent al copilăriei și mai târziu a primei mele tinereți de astfel de melodii. Nu contează că acasă ascultam pe de o parte AC/DC, Guns N’ Roses, Metallica sau Deep Purple și de cealaltă parte conform chefului meu mă relaxam pe DJ Bobo, Captain Hollywood Project, Cappella (am ratat concertul băgami-aș, deși știam că cei doi creează atmosferă electrizantă) sau Brooklyn Bounce, melodiile românești crescând în calitate și cantitate au avut locul lor într-o mică parte a vieții mele.
N&D, 3rei Sud Est, Animal X, Akcent sau Blondy reprezintă pentru mine ceva de care nu-mi este rușine și spre fericirea mea am avut ocazia de a-i urmări performanțele pe viu la concertele de la Morăreni. Ce vremuri. Mergeam pe jos kilometri întregi ca niște boschetari și apoi aveam grijă să bem bere cu măsură ca să nu cadem în piscina de lângă scenă.
Pe atunci totul era așa de simplu, ne sărutam fără reținere, mă îndrăgosteam zilnic și a doua zi o luam de la capăt și emoțiile plăcute mă cuprindeau neîncetat. Nici nu se pune problema să regret întârzierea erei calculatoarelor și nu știu dacă tinerii de azi au o copilărie la fel cum aveam noi pe atunci. Muzica a evoluat, jocurile și obiceiurile la fel. Totul e mai sumbru, mai dificil și pare să nu existe cale de ieșire. Sub ochii noștri tinerii se distrug, fac exces de consum la tutun, alcool și droguri ușoare.
Nici cei aflându-ne în a doua tinerețe nu am ajuns mult mai departe, decât că avem un drum în viață mai bine croit și în rest nu-mi rămâne decât să lansez gânduri nostalgice către vremurile trecute. La scăldatul în râu, cântatul pe băncile de lângă luncă în serile cu cerul plin de stele, tentativele de cucerire a fetelor și multe alte năbădăi fără griji serioase.
