A uitat să se privească în oglindă. Și nu mă refer la sprâncenele lui sexy (wtf?), ci la un detaliu subtil care i-a scăpat ca prin minune. Legat de lungimea propriei pături și de respect. Având un blog, nu înseamnă că ne putem trage de șireturi cu oricine. La un moment dat toate trebuie să aibă un motiv și din păcate nu toți dispun de motivații curate.

Paranoicul are o fixație. Pentru el nu e important să priceapă greșeala lui. În continuare angajez sclavi care să-mi livreze site-uri web pe 200 lei, dar pe calitate high-level așa cum se mândresc ei. E trist când un copil nu e băgat în seamă pentru pseudo-realizările lui la care probabil are orgasme neîncetate.

Și mai triste sunt situațiile în care paranoicii cu bloguri își imaginează fel și fel de consecințe care să afecteze într-un anumit fel „adversarii lor imaginari”. Îmi aduc aminte că în jurul scandalului legat de Nokia România, un blogger ploieștean a început să se măsoare cu mine la trafic, afișări și urmăritori pe Twitter, asta fără să mă intereseze pe mine asemenea aspecte. Mi-a fost rușine în locul lui (ai mai crescut Haotikule?). Cu unii e foarte greu la deal.

Copilași … un sfat de la unchiu’ … Lumea se pișă pe blogurile voastre și ecusoanele de pe pieptele voastre care afișează branduri în urma cărora se îmbogățesc alții, practic nu au valoare în perspectiva voastră. Când nu înțelegeți ceva, întrebați frumos. Nu se poate ca toți copilașii să fie atât de gore … eu nu cred. Lipsesc dovezile. Get a life bitches!

P.S.: M-a deranjat aerul lui plin cu tupeu, deși …

Etichete: bogdan anghelina, popândacul paranoic

Această însemnare a fost postat în data de Wednesday, December 28th, 2011 la ora 18:21 în categoria Personal. Poți urmări răspunsurile la această însemnare prin RSS 2.0. Poți lăsa un răspuns, sau poți să faci o referire de pe propriul tău blog către această însemnare.