Vă povestesc o întâmplare din seria „așa nu!”.
Într-o seară făceam niște cumpărături în ABC-ul de lângă blocul rușinii (despre asta ceva mai încolo) în care locuiesc eu. Intră în magazin un bărbat care nu prea dădea semne vizibile că s-ar afla în stare de ebrietate, însă emana un miros puternic de borhot. Se năpustește la raftul cu citrice și alege cea mai mică portocală existentă pe acel raft. Nu-mi mai amintesc cât a plătit, dar nici nu mai contează. Contează gestul pe care mai mult ca sigur dorea să ofere unui membru din familia lui.
Omul a băut precum măgarul albanez și poate s-a gândit că se scoate acasă cu o portocală minusculă. Dacă l-a cumpărat soției, atunci vorbim despre un om de nimic. Dacă l-a cumpărat copilului, atunci vorbim despre un nimic la pătrat. Nu pot să-i înțeleg pe familiștii care stau lângă alcool într-un bistro jegos în timp ce alții merg acasă de la serviciu lângă cei dragi. Oare pentru ce anume le-a trebuit lor familie?
Deci chiar nu înțeleg. Alcoolul sau familia? Asta trebuie decis înainte ca să aburești mintea și probabil inima cuiva, pentru că e un lucru nasol ca să lași miros de borhot în scara blocului rușinii și nici nu mai doresc să mă gândesc cu câtă fericire a fost întâmpinat în casa lui. Oamenii ăștia sunt exemple de evitat!
