Cineva, mai în glumă sau mai serios, mi-a lansat pastila de „blogger frustrat” și ca să nu mă supăr a ținut imediat să specifice că de altfel și el este un frustrat. Unul fără blog, deci un om frustrat. Nu eu am zis, el a recunoscut. Să fie sănătos.
I-am oferit o explicație subtilă despre cum stă treaba cu bloggerii frustrați care poate că nici nu sunt frustrați. Nu am avut chef să explic conținutul unui blog personal (generalist), al unui jurnal personal deschis publicului cititor și diferențele față de un blog cu poezii, sfaturi, de nișă cum ar veni. În schimb i-am spus că nu mi se pare normal ca de exemplu să am nevoie de serviciul unui prestator, să-l plătesc și dacă totul decurge bine atunci să încep să scriu pe blog următoarele:





Încep să îmi dau seama, că la faza cu 

