O asemenea îndemnare mai mult ca sigur s-ar lovi de o încăpățânare de nedescris în țara noastră. Realitatea din România este destul de tangibilă, în schimb românul, căruia îi place să fie șofer înrăit, are defectul de a stărui cu îndârjire un comportament încăpățânat și uneori incredibil de prost, fără a ține seama de împrejurări. Împrejurările ne transmit că străzile orașelor țării noastre s-au aglomerat serios din cauza avalanșei importului mașinilor second-hand dinaintea fluxului crizei economice, astfel că în multe cazuri cu bicicleta poți să scoți timpi mai buni pe rute scurte, trasee locale. Mai mereu tind să cred că oamenii adulți al acestei țări au suferit prea mult din cauza sistemului comunist și din această cauză au acum un comportament care parcă vrea să țâșnească spre extravaganță, spre contradictoriul logicii și a normalității. Dacă se termină banii din buzunar, românașul nostru care este șofer înrăit, va trece de unul singur pe șaua cloanței ori pe jos. În caz contrar, e mai greu povestea asta cu convingerea, dar să nu fiu eu „unchiul Henrich” dacă nu am o rezolvare haioasă și cred eu… concretă, care ar da rezultate! Să nu mai vorbim despre impulsul pe care l-ar avea asupra populației.

Continuare »

Fiule, dacă anul ăsta primești o diplomă, îți iau o bicicletă.

Așa suna îndemnul tatălui meu înaintea începerii anului școlar. Era toamna anului 1990 și urma să trec în clasa a 5-a. Întotdeauna mi-a plăcut competiția, pentru mine școala în sine era o competiție între colegii de clasă. Până la data cu pricina, am obținut două locuri de 4 cu mențiune și două diplome datorită locurilor 3 (la țară, astea nu sunt niște rezultate formidabile, dar sunt bunicele). De această dată se schimba școala, treceam la un alt nivel și ni s-au alăturat alți elevi din două sate care aparțin comunei noastre. Locul educatoarei mele preferate a fost schimbată de către mai mulți profesori și profesoare, care abia așteptau să stoarcă untul din noi cu dinții lor de vampiri. Panatalonii de pionier tremurau pe mine și abia m-am abținut de câteva ori să nu fac pe mine, atunci când am zărit unele priviri „ucigașe” ale noilor profesori. Dar eram un elev supermotivat, căci în caz de autodepășire personală, care însemna cel puțin egalarea performanței din clasa a 4-a, echivalent cu obținerea unei diplome de locul 3, primeam o bicicletă.

Continuare »