Din cauza fotbaliștilor precum Cristiano Ronaldo, obișnuiesc să mă rezum la ai avea favoriți pe fotbaliștii mai puțin mediatizați, cei în jurul cărora nu se învârte atâta valoare artificială umflată prin marketing. Acest băiat îmi era simpatic pe vremea când era descoperit la Sporting Lisabona de către Bölöni László și cam în aceeași perioadă a apărut aproape din nimic și Ricardo Izecson dos Santos Leite, adică Kaká. Dragii mei, ghiciți din ce cauză nu-mi place de Ronaldo și de ce îl apreciez pe Kaká? Dacă sunteți în stare să comparați doi fotbaliști la mai multe capitole, atunci veți înțelege modul meu de a-mi selecta favoriții. Și nu este vorba neapărat despre moda românească care se bazează pe însușiri precum modestia ori aroganța.
Cristiano Ronaldo este un fotbalist bun, dar un singur jucător nu poate să facă oricând diferența în fotbalul modern și asta s-a văzut și la un meci de Liga Campionilor disputat între AC Milan și Manchester United. De când a devenit o jucărie a strategiilor de marketing, Cristiano Ronaldo în timpul meciurilor de fotbal se uită mai mult la ecranele instalate pe stadioane și își etalează mimica aiurea, în loc să se concentreze 100% la responsabilitățile sale de pe teren. Mi-e îmi convine, din vreme ce până acum n-a jucat decât la echipe de fotbal despre care n-aș putea spune că-i simpatizez de mă ud de emoții.
