Mă plimb cu scuterul și mi se formează imagini și păreri clare despre localitățile pe care le traversez. Mi se pare că cele mai mari probleme le-am zărit chiar în satul meu natal, Aluniș Mureș. Adulți circulând pe jos în mijlocul drumului, babele stând toată ziua pe băncile din fața caselor și numărând rotațiile pe minut a roților vehiculelor care trec în fața lor și partea cea mai nasoală sunt copii care joacă nesupravegheați pe marginea drumului. Bineînțeles că DJ154A nu este unul cu trafic aglomerat, dar și aici circulă vehicule de toate felurile.
Nu le ajung curțile, nu le plac parcurile. Azi a venit la noi o cunoștință de ale casei, un om mai în vârstă cu un copil. Și-a parchat bicicleta lângă primul „obstacol” în curte, a dat jos copilul de pe bicicletă și atât a fost. Omul și-a văzut de treabă și s-a așezat la discuție cu bătrânii mei. Eu din casa de alături am aruncat o privire, mai ales că trebuia să fac cu ochiul câinelui din grădină ca să-și mai țină un pic gura. Revin în camera mea și îmi văd de treabă.
