Am început cu „ce ar fi”, căci eram și pe atunci un visător, și mă apropiam curios de jocul numit poker. Eram mai moderat cu privire la depășirea contactului vizual, căci mi se părea un joc mult prea dificil de înțeles, dar în același timp mă atrăgea pas cu pas datorită provocărilor ce se ascund în interiorul jocului. După ce m-am plictisit de alte jocuri cu cărți de genul „filcăi” și altele, am decis că ar fi cazul să pășesc la un nivel mai serios. Am învățat cum se joacă și am jucat. Pokerul, pe lângă faptul că poate să aibă o miză variabilă precum multe alte jocuri, este un simplu joc din privința mea și dacă e tratat ca atare nu riscăm să ajungem să discutăm despre dependență și alte detalii similare.
