A uitat să se privească în oglindă. Și nu mă refer la sprâncenele lui sexy (wtf?), ci la un detaliu subtil care i-a scăpat ca prin minune. Legat de lungimea propriei pături și de respect. Având un blog, nu înseamnă că ne putem trage de șireturi cu oricine. La un moment dat toate trebuie să aibă un motiv și din păcate nu toți dispun de motivații curate.
Azi am citit un articol prin paranoia blogosfera mureșeană și nu mi-am crezut ochilor. Un jurnalist mureșean, cu caracterul și memoria bine dezvoltate (oare?), are ceva cu cotidianul 24ore mureșene sau cu firma de IT care le-au produs ultima versiune de site pe web, pentru că altfel nu îmi dau seama cum poate omul să debiteze un argument care sună așa: “… şi bunicu făcea ceva mai frumos şi aspectuos …”. Bine, e o părere și e ok până în punctul în care provoacă prin pastilele lui și puțină răutate …
Unu la mână, aș lansa o provocare eventualilor doritori să comenteze acest subiect. Ce fel de om este cel care pretinde ajutorul tău, e de acord cu condițiile în care ești dispus să-l ajuți, apoi acceptă ajutorul tău în forma lui livrată, pentru ca după o perioadă de timp să te arate cu degetul, să te urecheze? De greșit oricine poate greși, chiar și un bun samaritean, dar atunci când cineva arată cu degetul în lipsa unor argumente obiective și cunoștință de cauză, eu l-aș caracteriza cu una dintre variantele următoare:
