Aseară, în stația de autobuz „Trecătorul” (Târgu Mureș) aștepta un cuplu de țigani. Ea avea binecunoscuta fustă colorată de papagal, ceva pulover roșu și gros, păr atractiv pentru păduchi. El avea pantofi de lac, pantaloni de costum, geacă lucioasă, păr ondulat înecat într-o tonă de gel și o mustață de sugaci (mai rău ca Hitler). Până acum am scris ceva ieșit din comun? Nu și nici mai departe n-o să ies din tiparul obișnuit, numai că m-am simțit nasol să observ ciclul prin care treceau coajele de semință de floarea soarelui. Din buzunarul lor până la gurile lor, de acolo miezul semințelor intrau în burțile lor iar coajele semințelor cădeau pe pământ cu o nonșalanță de nedescris. Continuarea ciclului ar arăta în felul următor:
Însemnări etichetate cu ‘românia’
Doi țigani în stația de autobuz
Monday, January 10th, 2011În România sunt cele mai bune servicii din lume?!
Tuesday, November 30th, 2010Până nu demult, în blogosfera românească apărau articole picante despre calitatea serviciilor unor firme care acoperă necesitățile zilnice. Astfel de materiale apărau de la cele mai mici bloguri, până la cele mai cunoscute bloguri românești. După intrarea unor companii pe piața online, astfel de articole au început să dispară. Nu am verificat dacă cele vechi s-au șters, îmi place să cred că nu, în schimb am observat că nu mai apar articole critice față de anumite companii. După cum spuneam, alea care pompează bani în piața online.
Blogurile vizate sunt bineînțeles cele care sunt selectate pentru campanii online. Să nu fiu înțeles greșit, am fost selectat și eu în astfel de colaborări și chiar dacă n-aș putea spune că sunt un blogger îndeajuns de activ în astfel de afaceri, asta nu înseamnă că părerea mea de mai jos este influențat neapărat de această nemulțumire semi-ascunsă. Realizăm și faptul că nu este frumos să dai în mâna care te „hrănește”, dar lucrurile sunt mult mai complexe decât par la prima vedere. Și din vreme ce am avut ocazia să mă aflu în diferite posturi precum blogger în campanie, consumator al unor servicii/produse, blogger nebăgat în seamă (campanii online), mă face să cred că sunt calificat pentru a emite o părere cât se poate de apropiată față de corectitudine.
Permiteți-mi un banc și o părere de rău
Monday, November 15th, 2010
John vine în vizită în România, ia de la aeroport un taxi și spune șoferului:
– Du-mă și-mi arată Bucureștiul.
Și îl duce asta mai întâi la Muzeu. Întreabă americanul:
- Bă, ce mișto-i clădirea! În cât timp ați făcut-o?
La care Ion șoferul:
- În 2 ani.
– 2 ani? La mine în America asta era gata în 6 luni.
Mai merg ce mai merg și ajung la Teatru. Același scenariu:
- Bă, că mișto-i clădirea! În cât timp ați făcut-o?
- Într-un an.
- Un an? La noi era gata în 3 luni.
Mai merg ei ce mai merg și ajung în fața Casei Poporului.
- Mamăăă ce tare e asta – zise americanul.
- Ce e clădirea asta?
La care șoferul iritat de-a dreptul :
- Nu știu bă că dimineața nu era aici în p0la mea!
(sursa)
LOL, sau cât de ușor se poate manipula „pulimea”
Tuesday, November 9th, 2010Context: AICI (Manifestație de solidaritate cu Mircea Badea și Victor Ciutacu în Piața Constituției).
De câteva ori m-am uitat și eu la emisiunea „Din gura presei”. Mircea Badea îmi era mult mai simpatic în perioada în care doar juca pe nebunul și dădea foc bărcuțelor din hârtie în direct la televizor, sau când distrugea un laptop în direct și alte giumbușlucuri similare. La celălalt domn, pe care l-am surprins ejectând o flegmă (Victor Ciutacu) printre dinți tocmai când eu luam masa, nu m-am mai uitat de scârbă și de teama ca să nu îmi provoace icter.
Acum joaca de-a nebunul mi se pare pe bune și cele câteva ori când m-am uitat la mândra emisiune mai sus amintită, într-o proporție covârșitoare mi s-a părut a fi un șir de huiduieli la adresa vestitului domn marinar al nostru, care între timp a devenit președintele țării, Traian(us) Băsescu. Ei bine în astfel de condiții am început să renunț la urmărirea acestei emisiuni, din cauza faptului că îmi lipsea și cealaltă parte a smântânii.
Cine plătește deficitul?
Friday, October 29th, 2010De data asta am chef să mă iau de Guvern. Nu pentru ca să îmi dovedesc poziția neutră față de clasa politică, dar mi-ar afecta conștiința dacă nu aș lansa o discuție pe marginea unei „mici” detalii ce a fost omis de către stimabilul și inegalabilul domn prim-ministru, Emil Boc. Mă refer la discursul dânsului dinaintea procedurii de votare de la moțiunea de cenzură.
Ceea ce a spus dânsul, este un mare adevăr și sunt de acord cu el. Că din anul 1990 încoace de cele mai multe ori s-au mărit salariile înaintea alegerilor electorale ori diferitelor alte evenimente cu interes privat ai anumitor grupări politice aflate la guvernare sau nu. Că momentan cea mai bună soluție este să scadem din cheltuieli și implicit salariile care în tot acest timp nu au fost mărite pe baza creșterilor economice (aproape inexistente) și că trebuie să ne abținem pe cât posibil de la viitoare împrumuturi de la FMI, căci și așa suntem datornici până-n gât.
Nu s-a schimbat nimic
Monday, October 18th, 2010La români defectele se păstrează o veșnicie. Sad but true!
România de astăzi și problemele de bază ale țării
Thursday, September 23rd, 2010M-am găsit pe mine să mă ocup de problemele țării. În nici un caz! Pentru că nu am competența necesară și n-am nici această dorință de a mă ocupa exclusiv de problemele României. În schimb îmi dau seama de anumite disfuncționalități și de faptul că fiind cetățean român, am și eu partea mea de responsabilitate în sistemul numit stat. În cazul de față România, o țară al cărui probleme de fond provin din latura socială și se extind pe cea politică și economică. Toate astea influențează bunăstarea și renumele poporului, care după părerea mea a căzut la un nivel mizerabil. Acest nivel nu trebuie să fie în nici un caz o eternitate, dar pe moment atâta merităm.
Recunosc că unele aspecte din analiza mea de bucătărie, au fost inspirate din discursul Președintelui României din emisiunea „Nașul” de aseară pe postul de televiziune B1 tv. Altfel zis de către mulți iresponsabili, discursul „cheliosului cu șuvică”. De obicei nu urmăresc asemenea posturi, eu sunt fan fotbal și femei, dar astfel de ocazii nu se ratează de către un gog care vrea să scuipe uneori în subiecte politice.
Adevărații supravieţuitori ai Terrei
Friday, August 13th, 2010Există țări cu adevărat sărace, unde o farfurie de orez poate să provoace o bucurie mult mai mare decât un gol înscris într-o finală de cupă mondială la fotbal, deși din manifestări nu am putea deduce acest lucru. Există și zone geografice care pun la încercare limitele fizice dar și psihice ale omului. Însă nu există nicăieri în lume, o țară mai beton decât România (și în același timp mai de rahat) și care să pună la încercare limitele omului din absolut toate punctele de vedere. Ce-i drept, nu trebuie să mâncăm râme, să bem propria urină ori să căutăm rămășițe de fructe în excrementele unui urs, în schimb suntem puși la încercare prin alte mijloace.
Meltenii, mârlanii, mitocanii și tot soiul de descendenți falși ai șhiiților care s-au adunat în țara asta, care ar putea fi într-adevăr minunată, și au răspândit mizeria, într-o bună măsură sunt responsabili pentru nesimțirea și multe alte fenomene dăunătoare reputației, imaginii țării și nu în ultimul rând vieții oamenilor normali, care suntem înconjurați de putregaiul uman și până acum am dormit adânc precum niște sclavi.
În așteptarea lui Jigsaw
Wednesday, July 14th, 2010
Ucigașul Jigsaw, denumit în mod obişnuit, pur şi simplu „Jigsaw”, este un personaj fictiv din filmele Saw, care apar în fiecare an cu ocazia Halloweenului din 2004 încoace. Jigsaw, introdus în serie ca John Kramer, a fost un inginer care a murit din cauza unei tumori inoperabile la lobul frontal, tumoare din cauza căreia s-a dezvoltat cancerul de colon. După o tentativă de suicid eşuat, Kramer a căpătat un respect nou pentru propria lui viaţă şi a stabilit să testeze voința oamenilor de a trăi prin intermediul unor teste mortale, încercând să-i ajute pe cei aleși să aprecieze propriile lor vieţi. Frecvent, testele au fost legate simbolic de un defect perceput în viaţa fiecărei persoane. Jigsaw este o persoană cu convingeri extreme şi într-adevăr crede că el face o diferență. Gândește foarte specific și pragmatic. Jigsaw ar fi una dintre căile de salvare a României zilelor noastre!
