M-am trezit dis-de-dimineață, după o noapte în care nu am dormit bine. Un lucru deloc surprinzător pentru mine. De obicei așa pățesc dinaintea nopții vreunui eveniment. Am servit micul dejun și am plecat spre Cluj-Napoca. Eram cuprins de curiozitate și oarecare emoții. Era totuși primul meu concurs.
Orele dinaintea concursului din Cluj-Napoca
Distanța de 120 km l-am parcurs în 2 ore. Cu mașina, nu alergând. Ajung în Cluj-Napoca, unde am avut mici neplăceri cauzate de GPS, dar am reușit să ajung în timp la ridicarea kitului de concurs. Mă întâlnesc și cu verișorul și dau mâna cu el. Nu ne-am dus împreună la Cluj-Napoca, pentru că dânsul venea din altă direcție, fiind plecat cu ceva treburi de business. El urma să alerge proba de 42 km și eu am fost foarte curios să îl văd înainte de cursă.
N-avea nici o treabă cu emoțiile. Ziceai că a venit în vizită la Cluj-Napoca. Servea liniștit ceva mâncare de calitate, mai schimba două vorbe cu alți doi concurenți și a dispărut. S-a dus la preluat balonașe, pentru că era pacer. Atunci habar nu aveam ce-i aia pacer și ce dorește cu balonașele. Ulterior am înțeles că un pacemaker poate ajuta un grup de alergători la semimaraton sau maraton să atingă anumite obiective de timp. Aha, deci de aia aveau notate niște timpi pe balonașele alea.
La Wizz Air Cluj-Napoca Marathon, acei pacemakeri care atingeau obiectivul de timp, primeau taxa de înscriere înapoi. Regulamentul zicea așa:
Condiția esențială returnării taxei este finalizarea cursei în timpul de pacing propus, într-un interval de -2 min /+30 sec (de exemplu: dacă a fost ales timpul țintă net de 1h:45min, atunci intervalul valabil este de 1h:43:00min -> 1h:45min:30sec)
Deci din foarte multe puncte de vedere este avantajos să fii un bun alergător. Dar să revenim la picioarele mele. Eu n-am primit ace în pachetul meu de kit. Păi și așa cum să-mi prind numărul de participare pe tricou? Au urmat scântecele începătorilor și ziceam că eu nu voi purta numărul în mână. În mână trebuia „să car” Hero5-ul. Timpul presa, dar m-am întors la organizatori și noroc că am primit și ace.
M-am grăbit înapoi la mașină, care era la aproximativ 1 km de la stadion de unde urma să se dea startul la proba mea. Mi-am schimbat hainele pe cele de concurs și hai înapoi la stadion. În drum spre stadion dau de un alt concurent. Intrăm în vorbe și mă întreabă dacă am fustă. Mă uit ciudat la el, la care dânsul explica faptul că proba de 5 km e sponsorizată de Banca Transilvania și mulți concurenți vor purta fustițele alea de zâne ce se văd și prin reclame. A nu, nu, pe mine nu m-a interesat partea asta.
Atmosfera de pe Cluj Arena
Ajung la stadion și încep să îi descopăr etajele. Vorbesc de Cluj Arena din Cluj-Napoca, cred că te-ai prins, nu? Ce frumos! Stadionul, nu tu. Poate, de fapt mai mult ca sigur, că și tu ești frumos dar în clipa aceea mă aflam în Cluj Arena și nu pe tine 🙂 Na stai așa, trebuia să fac încălzirea. Așa cât mi-am amintit de la orele de educație fizică și în rest am tras cu ochiul de la ceilalți concurenți. Eram bucuros că mă aflu acolo. Deja mă bătea prin gând că am să pășesc pe un drum sportiv în viața mea.
Se apropie ora startului și cobor pe pistă. O mulțime de oameni înscriși la proba de 5 km. Eu mă aflam undeva în a doua treime a mulțimii. Încerc să trag câteva cadre cu GoPro Hero 5 și mai fac ceva mișcări din glezne. Îmi zic prin gând că acum e acum și e musai să nu termin ultimul cursa. Dar prima dată să o termin măcar. La invitația DJ-ului mulțimea făcea valuri. Îmi dau seama că mă aflu în liga mică, cuprinsă de o atmosferă de hăhăială plăcută, de relaxare, zâmbete, glumițe de bun gust. Nu-i nimic, trebuie început de undeva!
Startul concursului
Se dă startul și pornim pe traseu. Până la ieșirea din stadion și alte câțiva zeci de metri nici nu apuc să alerg, așa de încet își intra în ritm mulțimea. Apuc să alerg. N-am idee ce viteză aveam, dar se poate consulta prin linkul de strava. De fapt nu, pentru că am introdus datele manual. Pocnitura de ceas FitBit nu are GPS încorporat și pentru că e competiție, era normal să mă lase la greu și să nu comunice cu telefonul ce-l aveam la mine. Rușinică FitBit Charge 2!
Mă uit pe același ceas și văd că a trecut doar 1 km. În această distanță am întrecut câțiva alergători mai lenți față de mine și m-au întrecut alții mai rapizi decât mine. Atmosfera era unul lejer, de nu ziceai că e competiție ci un fel de antrenament cu public numeros. Alergam în jurul parcului central și ajungem să ne întoarcem. Abia mai puteam să iau aerul comandat de organism, dar mi-am zis că nu-i nici o problemă, aceasta trebuie să fie linia dreaptă spre stadion și gata, terminăm îndată.
Trăirile din timpul concursului
Am un colaps mintal când văd că plutonul o ia spre dreapta. Ce se întâmplă? Mă uit pe ceas și văd că abia am parcurs 1.5 km. Încep să îmi fac griji. La ritmul de 7:03 min/km eu eram deja rupt. Era mai greu decât mă așteptam. Ajung un grup de oameni faini sau ei mă ajung pe mine, cert este faptul că decid să mă țin de ei. Aveau steagul cu „Transylvania” și unul dintre ei striga chestii amuzante.
Ulterior am aflat că omul se numește Benedek Péter și este atât de fain și pozitiv încât vă recomand cu mult drag pagina lui de YouTube (click)! De fapt acel canal de YouTube se numește „Transylvania Zone”. Ulterior am aflat că este o asociație sportivă, dar tot domnul Benedek e protagonistul principal în filmulețe. Și nu veți regreta deloc. Abia aștept să mai particip la o competiție și să-i aud încurajările.
Exact așa cum m-am adâncit în povestea cu grupul simpatic, tot așa a trecut și timpul și distanța tot scădea și la un moment dat observ că o luăm spre stadion. Atunci observ, ca un orb căruia tocmai îi revine vederea, că de fapt pe marginea traseului se aflau foarte mulți voluntari, dar și spectatori care încurajau și aplaudau. Trag câteva cadre și înspre ei și mă îndrept glorios spre Cluj Arena, precum un cal de cursă foarte mândru că tocmai a sărit un gard cu succes. Nu gardul e de succes na, ci săritura.
Trec finishul și primesc o medalie solidă și frumoasă. Simt cum îmi crește ficatul de bucurie. Dar o zăresc din nou pe domnul Benedek. Mă îndrept înspre dânsul și-l întreb:
„- Și acum poate să vină o șaormă?”
Se gândește un pic, dar se prinde relativ rapid de glumă și ne felicităm și dăm mâna. Urc la tribune, mai privesc un pic înspre pistă. Mai există concurenți care trec linia de sosire. Îmi place atmosfera. Era deja clar că aceste competiții sunt un lucru care mă atrag din cauza multor oameni pozitivi care participă la ele, din cauza atmosferei, a pantalonilor scurți care arată foarte frumos pe fete. Cel puțin văzând din spate, adică avantajele începătorilor care aleargă ceva mai lent. Îmi dau seama că din alergat poți ieși doar în câștig. Este, am să mai vin!
Dar deocamdată mă duc înapoi la mașină ca să-mi iau aparatul foto, pentru că aveam de gând să trag câteva cadre. Galeria foto este accesibil pe pagina GMH Media de pe Facebook.
În timp ce fotografiam am văzut foarte mulți oameni frumoși, sportivi de calitate și chiar legendari, dar și prieteni mai vechi. Nu îi numesc aici, dar aveți asigurarea din partea mea că fiecare omuleț o să aibă rolul lui în una sau unele dintre multele episoade care mai urmează.
Concluzii și un mesaj organizatorilor
Pentru mine acest prim concurs a însemnat intrarea într-o lume nouă, cel puțin pentru mine, și capturat de atmosfera grandioasă din jurul acelui concurs nu pot să spun decât faptul că voi încerca să fac tot posibilul să revin și în 2019. Cred că va fi proba de semimaraton, 21 km. Inițial plănuiam cea de 10 km, dar între timp multe s-au mai întâmplat, dar și despre alea la momentul oportun.
Până să mă ajung eu din urmă cu relatările din trecut, aș dori să transmit pe această cale felicitări organizatorilor de la 8th Wizz Air Cluj-Napoca Marathon 2018, care și la „banala” probă de 5 km și-au dat silința atât prin pachetul kit, checkpointuri de hidratare, medalie finișher, fotografii, gustări, organizare, atmosferă și toate cele și merită ridicată pălăria cel puțin o dată. Ne vedem în 2019. Hai că se poate! 🙂
4 Comments