Mi-am scos gipsul de pe brațul drept și am savurat atingerea aerului cu pielea mea. Apoi am așteptat să treacă timpul și înainte de înserare am luat drumul către Roșia Montană, locul pe care urma să o vizitez pentru prima oară în viața mea. Încă nici nu am fost ieșit din Târgu Mureș când am realizat că există o problemă la butucul de la roata stânga față.
Nu aveam cum să mă întorc. Mă aflasem pe centura orașului și era linie continuă 🙂 Plus, riscam să ratez competiția din ziua următoare. Din fericire mașina a rezistat și la întoarcere. Intrând în județul Alba, a început să plouă ca din găleată. Ajuns în Roșia Montană, m-am dus rapid să îmi ridic kit-ul de concurs înainte de miezul nopții. Un lucru foarte tare din partea organizatorilor, că îți puteai ridica kit-ul până la o oră târzie. Bravo!
După ridicarea kit-ului mi-am parcat mașina în fața poliției din localitate și am început să îmi butonez telefonul. Ascultam cum cad picăturile de ploaie pe mașină, dar nu reușeam să adorm. Nu în scaunul șoferului. Așadar, am hotărât să dau în față scaunul din spate și astfel aveam loc cât pentru un pat întreg împreună cu spațiul din portbagaj. Bineînțeles am avut la mine izolir, sac de dormit, pături și pernă.
Dimineața am luat micul dejun, tot în mașină și m-am îmbrăcat pentru concurs. Îmi aduc aminte că era un frig oribil. Am zărit și fețe cunoscute. Traseul de la cursa de 10 km este una interesantă. Începe cu o coborâre ușoară, apoi urmează o urcare destul de înclinată și traseul se continuă pe teren de trail. Ieșind de pe trail se revine pe asfalt care se urcă câțiva kilometri până la linia de sosire.
Probabil că a fost traseul cel mai variat dintre toate la care am alergat până în momentul de față. Spre norocul nostru, la cursa de 10 km nu au fost greșeli de organizare sau orientare din partea voluntarilor, așa cum s-au întâmplat la alte probe. Poate că s-a exagerat ușor cu populismul din jurul atmosferei evenimentului de maraton, dar nu a fost foarte deranjant și înțeleg că este imposibil ca toată lumea să fie mulțumită. Se mai întâmplă să nu-mi placă și mie uneori anumite aspecte.
Mi-am făcut recordul personal la aceea vreme cu un ritm mediu de 6:22/km. Am savurat din plin prietenia anumitor grupuri de voluntari, amabilitatea altor concurenți și bineînțeles că am vizitat și anumite dealuri din zonă, cu intenția de a captura peisaje deosebite. Ba mai mult, am alergat și pe dealurile respective. Poate ți le voi arăta pe un filmuleț planificat pentru luna decembrie. Din păcate vremea ne-a jucat feste. Am văzut soare, cer noros, ploaie și am auzit că sus pe munte era și zăpadă pe alocuri.
E posibil să mă întorc aici și în anul 2019. Dacă va fi așa, atunci singura întrebare rămâne proba. Maratonul de la Tușnad 100% o să fie proba de 23 km, în primul weekend din luna iunie. Poate că traseul variat de la 10 km mai merită o încercare și o comparație cu rezultatul din acest an.
Fotografii de la concurs au fost de râsul lumii. Au creat niște fotografii pe care le-ai întrece și tu chiar și cu un aparat compact. Apoi le-au trântit pe Facebook la grămadă, neselectând fotografiile și erau unele poziții în 4-5 exemplare similare. Mi-a fost lene să îmi caut fotografiile între miile de poze și în dauna acestui gust de amatorism, am decis să postez unele poze dintre cele pe care le-am tras în ziua respectivă la Roșia Montană.
