Poate că e nevoie de o nemulțumire adâncă pentru ca să reacționez rapid cu raportul de la un concurs. Mai am restanțe din anii trecuți și chiar și din acest an, inclusiv Autism 24H, dar azi am rămas profund dezamăgit legată de premierea concursului de alergare Crosul Nirajului ediția a II-a.
Cum mi-a mers mie la Crosul Nirajului ediția a II-a?
Eu am început să fac antrenamente încrucișate, printre care se numără ketlebbel, 3 nivele de cardio, bicicletă și gimnastică sol „la nivel de apartament”. Cardio nu este o noutate pentru mine, însă nivelul trei se ridică la granița dintre vomă și evitarea ei.
Întrucât este o categorie de exerciții nouă pentru organismul meu, este oarecum normal ca în această săptămână anumite grupe de mușchi să fi fost întrebuințate până la febra musculară. Așa s-a întâmplat și cu mușchii de la tendonul lui Achiles.
Toată săptămâna curentă am încercat să-i odihnesc pe cât posibil. Durerea apăsată și oarecum lipsa de forță sau tendința la efort destul de scăzut mi-au caracterizat săptămâna în curs. Cu toate astea ieri am făcut o recunoaștere de traseu și am sperat la o minune.
Am început cursa surprinzător de bine cu un ritm de 4:18 min./km, în zona Z5 VO Max (Z6 fiind nivelul cel mai mare), și simțeam că încă nu dau totul. Mă gândeam că un timp sub 45 de minute o să fie o plimbare cu zâmbetul pe buze.
În jurul finalului de la kilometrul 1 au revenit durerile la tendonul lui Achiles și am redus viteza la două trepte inferioare, în Z3 Tempo. Acest ritm a fost unul lejer din punct de vedere al respirației, însă un calvar pentru tendoane. Consider că nu am riscat, în afara sprintului de la final unde nu îmi mai păsa, și am reușit să termin cursa.
Nu doresc să dramatizez mult. Având în vedere datele problemei, a fost o cursă reușită cu un finish spectaculos în plină forță. Acum mă doare tendonul rău de tot, dar o să treacă și voi reveni cu un time-attack pe 10km în luna Noiembrie.
Premierea concursului Crosul Nirajului ediția a II-a
S-a anunțat că din acest an se vor premia și categoriile de vârstă la probele de 5km și 10km. La prima ediție exista doar proba de 5km. Era vorba că primii trei clasați vor primi medalii de podium. Organizatorii s-au ținut de cuvânt!
Ce mă deranjează?
- Copii de la distanțele de 500m (5-8 ani), 800m (9-12 ani), 1000m (13-16 ani) au fost premiați cu pachete, cupe, medalii de podium și diplome.
- Primii trei clasați de la cursele de 5km și 10km (OPEN) au fost premiați cu pachete, cupe și diplome.
- Primii trei clasați de la categoriile de vârstă (5km și 10km) au primit o medalie de podium și o diplomă.
Pachetele promise la punctul 3 nu au mai apărut, dar acolo cred că e vina sponsorilor. De alea nu îmi pasă. Mai degrabă valoarea sentimentală și formală contează!
Deși cuvântul dat s-a ținut, au apărut cupele la copii. Foarte bine! Copii trebuie susținuți și direcționați către sport! Dar oare nu trebuia invers? Categoriile de vârstă de la 5km și 10km să primească și cupe și la copii ajungea o medalie? Mulți dintre copii poate nici nu realizează miza. Sau să primească toată lumea cupe sau nu.
Azi au luat startul și nume grele precum un Bartha Bálint. Dacă nu greșesc dânsul nu a prins podiumul „decât” la categoria de vârstă (P2). La palmaresul dânsului nu cred că e afectat așa cum aș fi eu. Deși acum eu nu sunt direct atins de această diferențiere neplăcută. Participarea mea buclucașă nu e subiect de podium. Azi nu.
Ce vreau să spun, că a fost un concurs greu. Dacă alergători de asemenea calibru au ratat podiumul de la open, nu cred că era doar o veselie de duminică. Bálint cu siguranță nu este dezamăgit. Dar am văzut foarte multe fețe dezamăgite și chiar supărate din mulțime la premiere și sincer și eu la rândul meu sunt profund dezamăgit de acest aspect. Dacă mă clasam pe podium, era și mai nașpa.
Este foarte bine că se organizează concursuri. Efortul nu este de ici colo. Dar asemenea gesturi de diferențiere uriașă și aleatorie sunt lipsite de respect și să nu uităm că baza evenimentului sunt totuși probele de 5km și 10km. Dă-o dracului de treabă!