Alergatul mi-a schimbat viața de zi cu zi. Acum am ajuns și la articolul mult așteptat, cel puțin de către câștigătorul concursului legat de alergarea mea aniversară. Câștigătorul a avut privilegiul de a „comanda” un articol pe acest blog. Pe o temă aleasă de către dânsul. În schimb Grávuly Vilmos Szilárd a ales trei teme și nu stau la dispută cu câștigătorul. Accept să fie trei teme.
Cum ți-a schimbat alergatul viața de zi cu zi, obiceiurile gastronomice și nivelul de fitness? Deci mai ales din punct de vedere fizic.
Înainte de alergat mă aflam într-o prăpastie adâncă. O bătaie de joc în ceea ce privește obiceiurile zilnice, servirea mesei și activitățile fizice. Un astfel de drum greșit are efecte negative asupra calității vieții unui om, dar și a comportamentului.
Alergatul a atras de la sine o mai bună organizare a programului zilnic. Am nevoie să îi fac loc aproape în fiecare zi. Acest lucru mă îndeamnă să fiu mai responsabil față de mine și mai organizat.
La început nu mi-a păsat prea tare ca să aloc atenție asupra nutriției. Dar văzând progresul constant din rezultatele alergatului, aproape instant simțeam o îndemnare continuă pentru o atenție sporită și crescând treptat față de cât, când și ce anume mănânc. Treaba e simplă. După un efort de calitate, omul parcă nu mai vrea să își bată joc de rezultatele atinse.
Astfel că încet cu încetul au dispărut ronțăielile constante zilnice din serile petrecute în fața televizorului. Televizorul a devenit un fenomen mai rar în viața mea. Încerc să pun accent din ce în ce mai mult pe hrană de calitate. Mai nou am nevoie chiar să satisfac diferite necesități ale organismului în urma creșterii musculare. Treaba începe să devină serioasă.
Din punct de vedere al fitnessului mă aflu în continuă creștere. Îmi crește forța în mod constant, rezistența fizică. Îmi depășesc limitele personale aproape zilnic, pentru că alergatul atrage de la sine și alte activități sportive gen plank, kettlebell, flotări, tracțiuni, etc. Din punct de vedere fizic, încep să devin om. Așa cum ar trebui să fie un om.
Cum te-ai schimbat din punct de vedere mintal, al încrederii în sine, determinare și dorința de luptă?
De când mă știu, sunt capabil să mă lupt cu încăpățânare pentru obiectivele mele. Nu renunț până nu mi le ating. Alergatul însă mi-a deschis noi orizonturi care înseamnă depășirea unor limite nepercepute și neexperimentate anterior.
Satisfacția de după o reușită cu siguranță că hrănește încrederea în sine și orice eșec contribuie la treptele necesare de experimentat până la atingerea altor succese. Este un cerc infinit, o poveste despre izbândă.
Sunt determinat să îmi continui acest drum ales. Micile joculețe cu provocările mele personale postate în public dinaintea unei încercări, nu fac altceva decât să îmi asigure că dorința mea de luptă nu se stinge. Atunci când mi se face chef să renunț, îmi amintesc de promisiunea dată și revin în luptă.
Din punct de vedere mintal am câștigat foarte multe pe plan analitic, strategic și cel mai important al răbdării și înțelegerea semenilor. Lucrurile s-au schimbat radical și acum de multe ori mă trezesc în postura de a fi surprins că partenerul meu de dezbatere își pierde cumpătul. Nimeni nu e perfect, dar mie îmi place starea de „zen”.
Cum ai trăit „peretele”, după o distanță de 11km, alteori după 30 de km? Și după asemenea întâmplări cum s-a convertit lupta fizică în una mintală?
Foarte multe dialoguri mintale. Să renunț, să nu renunț, oare ce am făcut greșit, cum aș putea remedia situația ca să pot termina cursa sau antrenamentul mai special fără accidentare. Peretele, adică blocajul fizic și psihic apropiate de un abandon, mi-a dezvoltat o reacție instantă la capitolul cercetare.
Am învățat să cercetez în arhiva experienței. Am început să învăț să îmi ascult instinctele și mai ales semnalele corpului și a organismului meu. Eu nu l-aș numi ca pe o luptă mintală. Îmi place să cred că este o călătorie aparte cu satisfacții imense dar pe alocuri cu vicisitudini.
Niciodată nu știi exact ce o să se întâmple la următorul kilometru. Îți controlezi pregătirea de dinainte, dar nu ai control asupra naturii, a microbilor, a vremii, a factorilor externi. Am crescut la capitolul adaptabilitate și mă simt din ce în ce mai aproape de natură și mai departe de falsurile cotidiene. Apropo, oare unde au dispărut fițele de dive pe perioada pandemiei curente?
În încheiere doresc să punctez faptul că mi se pare fenomenal drumul pe care l-am parcurs și sunt conștient că mai am o distanță extrem de lungă de parcurs. Dar toată această poveste nu este altceva decât o revenire acolo de unde am plecat noi, rasa umană. Cândva am fost cu toții alergători de seamă. Acum am devenit luptători pe canapele și devoratori ai prostiei virtuale, al impresiei din primul plan și a falsității crude.
Schimbarea se află la un pas distanță. Efectuate în ghete de alergat sau de orice altă activitate sportivă. Putem să ne regăsim și să ne redescoperim dacă vrem de-a binelea și dacă ne pasă ca ziua de ieri să nu fi trăit degeaba și să nu ne batem joc de ziua de mâine.
Mulțumesc!
