Cu această ocazie te invit să ne uităm un pic în spatele cortinei ce ascunde competițiile de alergare. Competițiile de alergare nu sunt practicate de către o sectă secretă. În general sunt publice, dar neînțelese în totalitate și pe alocuri interpretate greșit în ceea ce privește importanța categoriilor de vârstă.
Semnificația concursurilor de alergare
Concursurile de alergare, poate nu doar la nivel de amatori, înseamnă o recuplare de apartenență pe partea umană, socială și mai ales la nivelul comunității sportive. În același timp înseamnă o manifestare la nivel de festival pentru practicanții acestui sport foarte sănătos.
Întăresc apartenența la această subcultură, numită alergare. Oferă motivație, obiective de atins și oglindesc la perfecțiune devotamentul fiecărui participant. Concursurile de alergare mai sunt și o exprimare comună al unui stil de viață sănătos și dărâmarea barierelor negative din viețile noastre.
Premierea concursurilor de alergare
Unii spun că trofeele nu sunt cel mai important lucru în alergare. Sunt cu totul de acord cu acest lucru! Dar nici nu consider că ar fi un aspect de neglijat. Cine susține contrariul, nu are decât să refuze trofeul, în eventualitatea în care a ajuns pe podium.
Nu doar că ar da dovadă de prost gust, dar ține și de comportamentul de pe podium. Acel comportament nu este doar despre premiant, ci și despre cei care privesc premianții. Dacă refuzi trofeul, ce transmiți mulțimii? Așa trebuie să arate un premiant?
Păi dacă nu mai este important trofeul și așa s-ar comporta un premiant de pe podium, atunci cel mai probabil că nimeni nu și-ar mai dori să ajungă pe podium. Cine ar fi capabil să își propună să devină unul care câștigă un concurs de alergare dar să rămână un măgar?
Nu contează mărimea trofeelor cât contează semnificația lor!
Realizarea din imagine este încercarea unui alergător exemplar care a pus mult suflet în aceste trofee. Întrebarea este dacă pe mine m-ar mulțumi un astfel de trofeu? Nu sunt cupe uriașe, nici bucăți de două tone, dar văd niște realizări unice care pot să aibă o semnificație uriașă.
Da, m-ar mulțumi și astfel de trofee, dacă ar fi cazul să ajung pe podium. Se deosebesc puternic de medaliile de finisher și sunt capabile să poarte memoria unui posibil succes exemplar de la un concurs. Vezi? Nu e neapărat o problemă de bani și grandomanie.
Se planifică concursul, se organizează evenimentul cu o muncă asiduă și se derulează probele concursului. Apoi vine timpul premierii pe podium, care însumează întregul eveniment. De pe podium se transmit emoții, priviri cuprinzătoare de povești puternice. Nu mai vreau să aud niciodată că trofeele nu sunt importante!
Importanța categoriilor de vârstă de la concursurile de alergare
Până și Federația Română de Atletism (FRA) recunoaște categoriile de vârstă. Sportul de masă trebuie să fie dirijat și dezvoltat cu foarte mult bun simț. Este un lucru ilogic să compari un sportiv la 25 de ani cu unul la 55 de ani. Este?
La categoriile open (toate vârstele) avem niște participanți admirabili. Doar prin județul Mureș avem un Adrian Costea, Kovács Szabolcs, Viorel Tamș, Magyarosi Szilárd, Benő Hunor și mulți alții. Asta înseamnă că foarte probabil locurile fruntașe sunt „rezervate” de către dânșii.
Și este foarte bine că așa stau lucrurile! Acum ce să facă sportivii amintiți mai sus? Să se dea la o parte? Nu, nicidecum! Dar tocmai posibilitatea premierii categoriilor de vârstă oferă o șansă aparte ca orice alt sportiv entuziast să găsească motivație și să încerce să accede pe podium. Cu șanse reale!
Stimați organizatori de concursuri de alergare!
Categoriile de vârstă nu sunt un lucru nesemnificativ. Nu trebuie tratate ca doar niște numere simple din cutie sau sarmale oarecare din oala mare. Categoriile de vârstă cuprind și însumează mulțimea participantă la competiții.
Respectați-i! Indiferent că un participant are șansa 1 la 100 pentru podium la una dintre categoriile de vârstă sau 1 la 3. Oferiți participanților aceea șansă de a putea spera, o promisiune care să țină de performanța lor.
Premiați-i așa cum se cum cuvine! Dacă se pot premia copii după 500 metri cu niște cupe mai mari decât brațele lor, cu siguranță că se pot premia și muritorii de la categoriile de vârstă de la distanțe de peste 5km. Și nu contează dacă sunt cupe, simboluri, pietre, bucăți de lemn, trofee turnate din gips sau altele. Important este ca să nu fie medalii și să se distingă de medaliile de finisheri!
Trăirile dinaintea trofeului „refuzat”
Te apropii de ultima curbă care duce către linia de finish. Îți pregătești telefonul ca să poți filma alergătorul preferat sau alergătoarea preferată pe care o susții. Observi o alergătoare de la Tg. Lăpuș. Consideri că mai ai minute bune până apare sportiva vizată. Doar cine nu cunoaște comunitatea de alergători inițiată de Arthur Miklós de la Tg. Lăpuș, nu știe ce valoare mare au ele.
Și brusc apare sportiva ta preferată. Mult mai devreme decât ai sperat. Cu mâinile tremurând de emoții apuci telefonul și încerci să filmezi. Te surprinde ritmul și faptul că planul s-a executat cu mult peste cele planificate. O susții!
La final vezi epuizarea pe fața concurentei. Apoi verifici la arbitrii clasamentul. Vezi o clasare pe locul 1 (unu!) de la categoria F30-39 (vârstele 30-39 feminin). Dai de știre concurentei tale preferate. Observi aceea bucurie ușor reținută. Deși tu ai fi capabil să îți rupi cămașa de bucurie.
Observi cupele de la masa premierii. Nu cunoști regulamentul. Nu te-a interesat și nu știai că la categoriile de vârstă nu se vor oferi cupe. Nu te așteptai ca preferata ta să performeze așa de bine. Dar vezi copii premiați cu trofee. Simți că aceea stimulare o merită toți cei care sunt chemați pe podium.
Frustrarea este uriașă atunci când realizezi că premianții de pe podium primesc o banală de medalie, care se distinge minimal de medalia de finisher pe care l-au primit toți participanții la concurs. Gustul este amar și te duci acasă. Toate semnificațiile și valorile explicate în acest articol, și existente în realitate, primesc un șut.
Vă rog, nu mai faceți așa! Dacă e nevoie există soluții și comunitatea de alergători mereu sunt săritori. Dar nu mai dați o palmă valorilor formale acestui fenomen.
P.S.: Mi-e frică pentru ca într-o zi să ajung și eu pe podium și să primesc doar o nenorocită de diplomă, care o să semene cu cele primite în școala generală. Sau o medalie banală de aruncat pe sub pat.