Un nou record personal și apariția primului invidios

După ce mi-am aniversat cei doi ani de când alerg, cu o distanță de maraton și record personal (obligatoriu) pe distanța respectivă, a venit timpul să îmi testez progresul pe distanța de 5 km. Trebuia să depășesc timpul de 22:58 minute, obținut în data de 10 iulie 2019. Tot la un antrenament nocturn.

Știam că e nevoie să alerg mai iute de ritmul 4:35 min./km. Azi, angajamentele din viață m-au propulsat într-o situație nu tocmai ideală în fața unei încercări de această natură. Dar asta e atunci când nu ești sportiv profesionist. Astfel că am început sesiunea cu o alergare ușoară de 4,50 km. A ieșit bine, în sensul că spre finalul acesteia simțeam că mai am „cărbune” pentru sesiunea de sprint.

Din păcate nu am avut setat pe ceasul meu un program integral de 5km, doar una cu încălzire, 5km și sesiune de răcire. Era bine și acest program. Ideea era să pot urmări ritmul mediu pe distanța de 5km și nu după fiecare kilometru în parte.

Am pornit la atac. După primele ture în jurul blocului, nu mi-a venit să cred că mă aflam undeva la media de 4:11 min./km. Acest lucru mi-a dat un impuls mintal, de care aveam foarte mare nevoie. Știam că o să urmeze greutățile. Și au venit.

Nu eram foarte odihnit. Astfel că mi-am propus să trec cumva de kilometrul 3 și va fi ce va fi. A venit ploaia. Și a venit la fix. Ploaia este prietenul meu. Pe când primeam lecții de la Robert Hajnal și echipa lui, dânșii mi-au zis foarte clar cum stau treburile cu ploaia.

Am trecut de kilometrul 3 și mă aflam în jurul mediei de 4:30 min./km. De aici trebuia doar să nu încetinesc. Picioarele începeau să piardă din elan, dar încercam să compensez prin focus continuu. Prietenul meu, ploaia, declanșa și el un instinct animalic din mine, un instinct de supraviețuire și dorința de a-mi atinge scopul.

Nu-mi place să îmi mențin pulsul peste 170 în mod constant. Dar s-a terminat cumva. Simțeam că am reușit ce mi-am propus. Noul record personal este de 22:25 minute pe distanța de 5km, cu media de ritm 4:29min./km. Am alergat în tricoul de „5 kilometrist” (haha) primit la prima mea competiție de alergare.

Există și căcați cu ochi

Vezi acel steguleț din dreapta titlului alergării mele? E acolo de la câteva minute după încărcarea sesiunii de antrenament pe Strava. Arată frumos, nu? 🙂

Se pare că am vreun „follower”, sau membru pe platforma amintită, care s-a gândit că ar fi o idee bună să îmi strice bucuria. Ei bine, nu a reușit. Cele 33 de secunde diferență de timp, această îmbunătățire nu mi-l ia nimeni. Și am cerut ajutorul de la echipa de suport cu speranța că se va rezolva situația. În schimb a reușit să întărească poziția mea față de căcații cu ochi. Pe zi ce trece, sunt și voi fi din ce în ce mai ferm față de aceste specimene de ultimul hal.

Eu sunt de acord că uneori datele GPS sunt greșite. Uneori aplicațiile rulează eronat. Alteori sportivii aleg activitatea greșită, gen bicicletă în cazul unei alergări. Sunt de acord că unele activități se pot fixa. Are sens!

Dar la o alergare cu datele curate de GPS, a cadenței și a ritmului cardiac, să te apuci să raportezi o activitate sportivă, nu dovedește altceva decât ceea ce știu și susțin de ani de zile. Idealul nu are legătură cu realitatea și este bine să apreciem orice prietenie reală, curată și transparentă. Pentru că în rest există destui căcați cu ochi pe planeta asta.

Mai jos, captură cu datele de GPS și ritmul cardiac. Linia albastră este ritmul alergării și linia roșie reprezintă ritmul cardiac. Căcatul cu ochi a reportat activitatea ca și cum aș fi „alergat” într-un vehicul (bicicletă. mașină, etc.). Wow! Trebuia să fiu agitat de-a binelea ca să am pulsul undeva la 182. Ce lume slabă … Asta e realitatea!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.