Azi am participat și eu la cea de-a 10-a ediție Wizz Air Cluj-Napoca Marathon. Este vorba despre un concurs de alergare cu mai multe probe. Un concurs de alergare care tot s-a amânat din luna Aprilie 2020. Din motive evidente. Dacă totul ar fi fost bine și frumos, ar fi fost pentru mine un concurs țintă. Dacă s-ar fi organizat anul trecut. Dar nu s-a putut organiza și pe moment nu putea să fie un concurs țintă pentru mine. De ce? Îți voi explica un pic mai jos.
Aș fi ipocrit dacă aș spune că m-am bucurat să vin la acest concurs. De fapt poate că am fost un pic ipocrit în cele două interviuri video la care am fost invitat dinaintea începerii cursei. Dar numai din pură corectitudine politică (o altă chestie ce detest, dar uneori fac și eu excepție). Sau eleganță. Păi cum să spun la TV, că nu am dorit să mai vin la concurs? Mai sunt și troll uneori, sau chiar realist, dar nici chiar așa. Sau din cauza faptului că între timp m-am întâlnit cu un prieten și m-am bucurat pentru el. Mi-a mai revenit cheful. Sau mintea?! Hai că n-am zis că sunt perfect. Aia pe mai încolo … 😛
Legată de chef nu pot să spun de bine în momentul în care am văzut anunțul alăturat de către Runners Club. Hei, partea cu cerculețele marcate cu alb erau chiar drăguțe. De felul meu, mie îmi place oricum să țin o anumită distanță fizică față de oameni. Indiferent de pandemie! Dar legată de partea cu măștile mi se pare o fățărnicie crasă. Praf în ochi. Și o găsesc enervantă. Purtăm măști la start și sosire, dar în timpul cursei nu o mai purtăm.
Să nu fiu înțeles greșit! Nu doresc să purtăm măști în timp ce alergăm. Ar fi culmea! Alergarea trebuie să rămână în continuare o activitate de bază promovată de cât mai multă lume. Inclusiv de către cei de la DSP! Deci în timpul cursei puteam să ne infectăm în stânga și în dreapta, că doar eram doar noi, vaccinații între noi. Dar la start și finish, trebuia să ni se ceară să o dăm în fasole. Căci așa dă bine?!
Discriminarea a existat și la Wizz Air Cluj-Napoca Marathon 🙁
La fel de „bine” dădea și steaua lui David în varianta ei modernă. Firește, nu doresc să o dau acum în „bloggerul doctor”. Dar ca și plătitor de CAS, mă așteptam ca în loc de mititei, bere și loteria vaccinurilor să se ofere mai bine câte un test gratuit la populație. Eu detest diferențierile și mi-au lipsit enorm colegii de alergare nevaccinați. Și nu o spun pe firul siropos. Chiar așa am simțit și măcar prin vocea blogului meu doresc să semnalez nemulțumirea mea. Chiar dacă nu rezolvă nimic!
Suntem tratați ca niște arme biologice ucigătoare. Brusc, asimptomaticii au dispărut din schemă. Erau buni doar la statisticile de speriat. Să se înfigă frica în oameni și mai adânc. Și cel mai grav, nu se ține cont de cei care nu pot lua un anume vaccin. Din diferite motive medicale. Cum să se țină cont, când nici nu se testează? La abator oilor! Apoi vedem cum o fi și dacă crăpați, dăm din umeri …
Datorită acestor aspecte am pornit ziua cu stângul. Mă bătea gândul să urc în mașină și să vin acasă. Nu, nu am fost luat prin surprindere cu aceste restricționări. Doar așa m-a apucat pe mine la fața locului. Așa-s vremurile astea na. Poate astea-s efectele vaccinului experimental. Poate a ajutat și frigul, vântul și ploaia ușoară. În fine, povestea nu se încheie aici. De fapt de abia acum începe. Până la urmă am decis să rămân și să alerg. M-am bucurat să îl văd pe Báthori Zsigmond. Atmosfera din anii precedenți începuse să își mai revină parțial. Depinde și de autorități în ce măsură va fi prezent și pe viitor… Soluții există mereu, trebuie doar să se vrea!
Clujenii nu-s ciurli-burli (pasaj cu pamflet)
Clujenii simpatici, s-au gândit ce s-au gândit și au convocat o comisie specială. Au dorit să mulțumească și bloggerul veșnic nemulțumit de calitatea toaletelor de la competițiile de alergare. Și au reușit moșule! Știi cum? Au ghicit pe unde voi parca și fix lângă aceea parcare au așezat o toaletă numai bună de produs ușurare. M-am și folosit de prilej de vreo trei ori. O dată chiar și în timpul cursei. Căci clujenii simpatici nu doar că au amplasat buda mobilă pe lângă parcare, dar prin apropiere au trasat și parte din traseu. Nu-i genial? Ai zice că totul s-a învârtit în jurul unei toalete mobile.
Wizz Air Cluj-Napoca Marathon în patru sezoane. Debusolarea.
În această perioadă efectuez antrenamente de forță. Cine a avut antrenamente de forță, și mai și aleargă, știe ce beneficii și repercusiuni are asupra alergatului. Celor care nu au făcut antrenamente de forță, le spun că la început persoana în cauză își va simți picioarele mai grele. Îți amintești de cursa de ieri? Bun. Acolo aveam picioarele grele. Chiar dacă aveam forță destulă. Ideea este că eu nu m-am pregătit pentru acest Maraton (42km). Eu am un plan de viitor și aia o urmez. Nu era indicat să particip la o probă de Maraton cu antrenamente de alergare săptămânale de 20-30km. Astfel că prima buclă de 10km m-a prins oarecum debusolat.
Bucla revenirii
La terminarea primei bucle, atunci când intram în stadion, cei de la proba de Semimaraton tocmai luaseră startul. Același Zsiga mi-a strigat o încurajare de cinci stele. Am și avut un deja-vu de la Mureș 24H 2019, unde tot timpul se interesa de starea mea. Consider că știu să compun texte. Momentan sunt neputincios să îți descriu cum m-a încurajat Zsiga. Mai sus i-am linkuit profilul, dacă vrei întreabă-l. Cert este faptul că m-am trezit și am început să alerg kilometrii cu 5 minute per kilometru. Poate că sunt un alergător de moral. Mi-a venit instant cheful de bătălie și durere și m-am simțit cu două kilograme mai ușor și cu jumătate minut mai rapid.
O tură cu luptă dureroasă
Pe la kilometrul 20 a trebuit să ies 10 metri de pe traseu. Am făcut o nouă vizită la toaleta amintită. Era musai. Nimic ieșit din comun, dar m-a cam scos din ritm. Eu fiind și nedormit. Doar vreo 4 ore am dormit noaptea și lăsând în spate o săptămână stresantă. Am tot încercat să îmi revin. Am reușit acest aspect doar parțial. Dar de ajuns cât să realizez că am avut o șansă să îmi dobor recordul personal pe 42.2km. Adică timpul de 4:26:38. Ce chestie. Total nepregătit pentru Maraton, cu o evoluție sinusoidală și totuși șansa de a realiza un nou record personal.
Cartea totul sau nimic
La începerea ultimei bucle mi-am aruncat fâșul lui Zsiga. Dânsul a avut grijă de ea până la final, ca nu cumva vreun trecător nevaccinat să-i umple buzunarele cu mulți bani. Și am început să alerg cât puteam eu de tare în acele momente. M-a și pălit un sentiment grandios. Simțeam că îmi voi bate recordul personal cu minute bune. Apoi kilometrul 39. Bumm! Crampe. Zâmbesc. Acum, căci atunci nu aveam chef de așa ceva. Omule, trebuia să încerc. Dacă nu încercam, chiar și în ciuda lipsei antrenamentelor, aș fi plantat în mine un gram de nemulțumire. Nu mi-a ieșit de data aceasta și m-am târât cumva pe ultimii kilometrii până la finish. Dacă recordurile personale s-ar obține la fel de ușor precum sperăm la ele, parcă nu ar mai avea farmec.
Concluzii de la Wizz Air Cluj-Napoca Marathon 2020/2021
La final am mai revenit la sentimente mai pozitive. Știu că Runners Club nu au nici o vină în cazul pandemiei. Știu că nu ei impun restricționările și discriminarea. Dar totuși în cazul unor texte gen „pentru că sănătatea este mai importantă ca orice” îmi mai sare și mie țandăra sau muștarul. Iertat să îmi fie impulsivitatea la lucrurile care nu sunt consistente sau nu au continuitate în logică. Mai sus am punctat lipsa continuității logice în anumite detalii. În rest îmi ridic buful în fața organizatorilor! Chiar și în condițiile astea de War of the Worlds, au reușit să ducă la bun sfârșit un Maraton beton. Maraton care sper să revină în calendar pe luna Aprilie.
Mulțumiri și pentru toaletele multe. Hahaha. Și pentru plasa cu bunătăți de la final. Cred că azi am livrat cel mai tare Maraton de al meu. Chiar dacă nu am scos cel mai bun timp de al meu. A fost o luptă dârză ce l-am dus la bun sfârșit doar bazându-mă pe experiența acumulată. Precum și clădirea mușchilor și capacității plămânilor din ultimii ani. Hai că a fost o zi bună. Căci aspectele pozitive parcă acoperă cele enervante. Dar pentru asta era nevoie și de aportul meu. Pentru că succesul unei competiții de alergare ține atât de organizatori, cât și de alergători. Astfel că pe azi acceptați-mi constrângerile mai critice peste măsura obișnuită.
Și în încheiere o imagine cu statistica antrenamentelor din ultimele trei luni și alergarea de azi. Se încadrează în cei +10% recomandați față de săptămâna anterioară sau e doar anormal?!
Vă mulțumesc!