Voi lista câteva dintre cele mai prostești întrebări primite de la persoane care nu aleargă. Dar înainte de toate aș dori să clarificăm un lucru. Tu știi cum se pilotează o navetă spațială? Eu nu știu cum se navighează o navetă spațială. Dar e posibil ca la un moment dat să fiu interesat de navigarea navetelor spațiale. Momentan mă îndoiesc că vreodată voi fi curios, dar să presupunem. Din vreme ce nu am habar legată de navete spațiale, e posibil să adresez întrebări prostești celor pricepuți. Deci acest articol nu doresc să fie o bătaie de joc la adresa celor care se pricep mai puțin la alergare. Doar o listare mai apăsată cu speranța că pe alocuri le vei găsi amuzante sau chiar enervante. Ca să te afecteze informațiile ce ți le scriu.
Pe ce loc ai ieșit?
Cred că a fost întrebarea primită cel mai des. Mai ales în primul meu an de alergare și participări la concursuri de alergat. Nu știu ce și-au închipuit persoanele respective. Dar au uitat prea ușor, și mult prea rapid, că eu am fost o persoană supraponderală. La concursurile de alergare nu se rulează butoaie pe pantă. Și să nu uităm că mai există și persoane care nu s-au pierdut în păcate fără cumpătare. Unii au, și au avut mereu, constituții fizice ideale pentru sport. Drept urmare sunt mult mai competitivi decât alte persoane. Locul în clasament mi se pare important, dar cel mult primele zece clasări. În afara primelor zece locuri contează doar participarea și bucuria de a termina o cursă de alergare.
Întrebarea de mai sus mi se pare prostească pentru că eu nu practic alergarea de mulți ani de zile. Cu toate acestea, în ochii mei alergătorii sunt egali, doar că unii aleargă mai repede decât alții. Eu mă consider doar un simplu exemplu pentru mine în primul rând. Cine se simte confortabil avându-mă ca și exemplu, și-l motivez prin evoluțiile mele, nu pot decât să-i transmit toată susținerea mea. Sper că atâta timp cât voi fi sănătos, voi avea șansa de a progresa în mod constant. Dacă într-o zi mă voi clasa pe un loc generos, fii sigur că am să te anunț. Până atunci o abordare mai amplă nu ar strica. Nici eu nu-l întreb din prima un vânzător legată de suma vânzărilor de ieri. Ori mă interesează de-a binelea un subiect, și o abordez ca atare, ori nu întreb doar ca să mă aflu în treabă. A câștiga nu înseamnă același lucru pentru toată lumea.
Când vei participa la un concurs de spartan?
Continui cu cele mai prostești întrebări. Dar nici nu știu sigur dacă am numit-o bine, concurs de spartan. Îmi aduc aminte de acele momente când eram întrebat legată de eventuale participări la concursuri cu diferite obstacole. Pe mine mă pasionează alergatul. Consider că este un sport adevărat și transparent. Niciodată nu minte și atrage de la sine multe alte sporturi. A se citi antrenamente încrucișate. Eu văd o legătură strânsă între alergare și ciclism, gimnastică, înot, yoga și șah. Alergarea nu minte, pentru că niciodată nu vei putea să sari peste o etapă necesară de parcurs. Nu există minuni în alergare, însă îți poți crea anumite avantaje pentru momentele dificile de la competiții. Prin nutriție sănătoasă, odihnă suficientă și antrenamente încrucișate potrivite.
O competiție cu obstacole este valabilă persoanelor interesate de așa ceva. Întrebarea de mai sus mie mi-a lăsat un gust cam amar. Senzația aceea când ți se taie din entuziasm. Îmi pare rău, dar pe mine deocamdată nu mă atrage târâșul în noroi. Nici pe diferite alte obstacole. Pentru mine alergarea nu este o modalitate de a executa diferite demonstrații teribile. Nu doresc să dovedesc nimănui nimic. Ceea ce postez în public, parțial conține dorința mea de a împărtăși experiențele mele. La fel cum m-am inspirat și eu de la alți alergători, poate am să-i inspir și eu pe câțiva locuitori de canapele. Mai postez și chestiuni jucăușe, alteori glumețe. Dar nu vreau să demonstrez nimic. Până să mă tăvălesc în noroi, e o cale lungă, foarte lungă de tot. Poate o cale infinită.
La ce îi bun alergarea pentru tine?
Dacă până acum nu am fost amuzant, îmi pare rău. Dar la această întrebare nu am cum să fiu amuzant. Îmi aduc aminte că această întrebare l-am primit o singură dată. Am fost profund dezamăgit. Nu doar că intră în clubul cu cele mai prostești întrebări, dar mi-a adresat o persoană căruia i-am relatat destul de multe detalii legate de alergările mele. Până la aceea întrebare. Plus că persoana respectivă mă cunoștea binișor și dinainte de perioada de când am început să alerg. Nu doresc să cadem acum în capcana detaliilor inutile. Mi se pare destul de evident la ce poate să fie bună alergarea pentru o persoană care o practică.
În schimb este benefic să realizăm că alergarea nu este egală cu viața mea. Alergarea este parte din viața mea. Este un mod aparte de a mă cunoaște mai bine și a mă descoperi mai profund. Curiozitatea umană nu are limite și dopamina generată în urma ducerii la bun capăt o alergare sănătoasă trebuie trăită și consumată. Dar în timp ce vezi că o persoană e fericită prin activitatea lui preferată, cum muma ființei cu coarne se poate adresa o asemenea întrebare prostească? Aș fi de acord dacă în urma alergărilor am vedea oamenii doborâți psihic, să-i întrebăm așa ceva. Dar în cazul de față cred că o parte din lume pășește din ce în ce mai mult pe o cale superficială de comunicare.