
Aș fi ipocrit dacă aș începe să îți povestesc cum am rezistat afară pe un frig de -10 ℃. Eu fiind transpirat după o alergare de jumătate de oră. Probabil nici dacă aș fi doctor sau specialist pe partea sistemului imunitar, nu aș putea să explic suficient de bine. Dar cu siguranță că aș putea să încerc să povestesc cum anume s-a întâmplat.
Trebuia să mă duc după mașina la service. La acel service am mai fost și în trecut. Tot timpul când îmi duceam mașina la service, o lăsam acolo și veneam acasă alergâd. Când mă duceam după mașină, o făceam alergând. De fiecare dată am fost sunat atunci când mașina era gata. Niciodată nu mi s-a impus o oră limită la care să mă prezint la ridicarea mașinii mele.
Toate astea îți povestesc ca să înțelegi cum am rezistat sau mai bine zis cum am ajuns să fiu nevoit să rezist unui frig de -10 ℃. În data cu pricina, cei de la service „s-au balcanizat”. Nu m-au sunat la finalul zilei în care mi-am dus mașina la service. Mi-am dus mașina la service dimineața. Nu-i nici o problemă. Mă gândeam că n-au apucat să lucreze pe mașina mea. Deși aici nu prea e ok, pentru că aveam programare. Dar accept ca unele estimări să se prelungească din cauza imprevizibilului. Că doar lucrez în domeniul programării, ce naiba.
Nu m-au sunat nici a doua zi. Atenție, în a doua zi a nins. Cu siguranță că nu din cauza ninsorii nu m-au sunat, dar ninsoarea e un aspect important pe mai departe. Eu mi-am zis să nu îi deranjez și am răbdat. A treia zi nu am mai răbdat. Era și Vineri, „văzusem și verde la semafor”, și aveam nevoie de mașină în weekend. Am sunat, mașina era gata. Prețul manoperei parcă trebuia să scot cu cleștele. Am început să bănuiesc că e ceva dubaș la mijloc.
Am alergat până la service după ora 17. După jumătate de oră de alergare în frig de -10 ℃, a trebuit să constat că nu mai era nimeni acolo. Așa am ajuns să stau alte 30 de minute, cu degetele înghețate pe telefon și așteptând o soluție. Pentru că eu nu am fost înștiințat de ore limită și văzându-mi mașina plină de zăpadă, îți aduci aminte că în a doua zi (Joi) am zis ca a nins, mi-am dat seama că mașina a fost gata încă de Miercuri.
Dau de lipsă de comunicare aproape săptămânal, dacă nu chiar zilnic, în diferite categorii de prestări servicii. Mi s-a spus că de ce nu am sunat sau de nu m-am dus mai devreme. Poate pe undeva au avut dreptate. Doar că și-au cam găsit omul de această dată, om care gândește analitic și se lasă bătut cu greu. Înainte eram sunat de fiecare dată și niciodată nu mi-au zis că de acum încolo va trebui să verific eu starea manoperei. Sau poate că mașina a devenit invizibilă sub stratul de zăpadă. Un autoturism de 3.5 tone jumătate.
Și totuși cum am rezistat mai bine de jumătate de oră, fiind și transpirat, în frigul de -10 ℃?
De la incidentul amintit a trecut deja aproape o săptămână întreagă. Pot să afirm în deplină siguranță că nu m-am răcit. Eu știam deja că dispun de un sistem imunitar foarte puternic, dar lipsa urmărilor neplăcute în urma acestui incident mă surprinde și pe mine. În trecut nu trecea un an în care eram nevoit să apelez de minim 2-3 ori la concediu medical. Acum de mai bine de doi ani, am avut doar apucături de răceală.
Ce înseamnă apucături de răceală? Simt o predispunere să strănut ori să tușesc, lucru care trece în câteva ore și niciodată nu ajung până la febră, medicamente și alte neplăceri. Înseamnă că nu sunt apărat 100% de diferiți viruși, dar organismul meu reacționează eficient la prezența lor. Evident am și grijă de mine, pe cât posibil. Nu ies din casă gol pușcă, făcând pe eroul și să strig: „hai viroză, hai răceală!”.
Atunci când am început povestea slăbirii, nu prea dădeam atenției multor detalii. Dar o dată ce mi-am atins obiectivul primar, am dorit să continui acel drum. Am dorit ca perioada parcursă să nu fie în zadar. Am dorit să îmi îmbunătățesc nivelul de fitness și pas cu pas am început să îmi curăț dieta. Pe lângă dietă am reușit să mă apropii de o medie de 8 ore de somn pe noapte. Și am continuat să îmi diversific viața sportivă prin introducerea unor antrenamente încrucișate sau complementare. Mă refer la bicicletă, schi, role, gimnastică, hiking și înot.
Povestea nu se termină aici și nici nu am ajuns un expert al sistemului imunitar. Nici pe departe. De asemenea pe cât posibil aș dori să evit alte asemenea aventuri transpirate într-un frig de -10 ℃. Dar faptul că am scăpat cu bine după o asemenea situație, îmi dă încredere și speranța că mă aflu pe un drum bun. Bine, degetele nu mi le-am simțit vreo jumătate de oră, dar încă nu au căzut. Deci cred că e bine!
Pe scurt. Obiceiuri cât se poate de sănătoase, contact cu natura, somn suficient, dietă sănătoasă și exerciții cât mai multe. Cam asta am învățat eu în ultimii trei ani și cam așa am rezistat jumătate de oră, fiind și transpirat, în -10 ℃.
1 Comment