De ce nu îți impun să alergi?

De ce nu îți impun să alergi?

De ce nu îți impun să alergi? Sau de ce nu te rog să alergi? Aș putea formula și cu de ce nu îți cer să alergi? Indiferent că ar fi vorba despre impunere, rugăminte sau cerință cred, cu tărie, că răspunsul este același. La această întrebare nu am să o lungesc prea mult, dar e musai să îți explic câteva chestiuni simple legate de această parte a principiilor mele.

Din punctul meu de vedere fiecare om este limitat. Limitele însemnând posibilitățile pe moment. Prezentul este rodul mai multor factori din trecut. Atunci când spunem că viitorul unui om este nelimitat, ne referim la potențiale în privința acelei persoane. Dar dintr-o abordare pragmatică fiecare om este limitat. Unii sunt în stare de mai puține sau realizări mai mici. Alții pot mai multe sau fapte mai mari. Oriunde te situezi, ai și tu limitele tale.

Limitele se pot schimba pe viitor. Se pot schimba prin diferiți factori. Diferiți factori vor da roade viitorului tău. Acel viitor o să devină prezent la un moment dat. Și uite că atingem un cerc de dezvoltare interesant. Dar cu siguranță că suntem amândoi de acord, că nu ne comparăm în timp. Ne putem compara în timp doar pe noi înșine. Grasul de mine din trecut, persoana dinamică din prezent, animalul luptător din viitor.

Dar ar fi totalmente aiurea, de exemplu, să îmi compar trecutul meu cu viitorul tău. Păi aș da dovadă de o lipsă de etică totală chiar și de aș compara doar prezentul meu cu prezentul tău. Pentru că suntem niște ființe umane diferite. De asemenea suntem ființe libere. Trăim episoade din povești diferite și unice. Fiecare avem șansa noastră de a ne alege activitățile libere.

De ce nu îți impun să alergi?

Pentru că nu sunt stăpânul tău. Nici nu doresc să devin stăpânul cuiva. Nu sunt de acord cu impunerile de nici un fel. Consider că impunerile nasc respingeri normale, naturale. De asemenea nu cred că practicarea vreunui sport te-ar transforma automat în membrul vreunei secte anume. Cel mult membru de comunitate. Comunitate de alergători, cicliști, înotători, etc. Legată de secte, niciodată nu am înțeles ardoarea unor credincioși care doresc ca să urmeze și alții aceleași convingeri.

Din punctul meu de vedere fiecare om este liber să facă ceea ce vrea. Eu nu mă adresez tuturor oamenilor. Eu nu dau lecții despre ce și cum ar trebui să facă fiecare om în parte. Eu respect limitele fiecăruia și prezint cu mult drag limitele mele. Sunt mândru de limitele mele, pentru că sunt rodul muncii mele. Dacă aș fi un leneș, poate că aș fi mulțumit și de acele tipuri de limite. Practic nimeni nu mă oprește să fac sport (uneori doar WHO, agentul CIA sub acoperire și Guvernul). Dar în același timp nimeni nu mă forțează să alerg.

Nu doresc să îți impun să te adaptezi la limitele mele. Eu prefer o cale mai onestă. Îți prezint cum stau lucrurile în poveștile care-mi înconjoară drumul. În afară de asta tu decizi la ce folosești informațiile, concluziile și poveștile provenite de la mine. Le consumi și te simți bine, sau le consumi și decizi să faci diferite schimbări în viața ta. Eu nu mă bag în viața ta. Nu sunt vreun filantrop imbecil și nesimțit. Un filantrop care să dea lecții despre cum ar trebui să fie lucrurile în orice domeniu.

Orice ai face cu propria ta viață, eu nu am să te consider „rău și neînțelegător”. Eu pur și simplu îți mulțumesc pentru atenția acordată. Și îți doresc sănătate. Atât!

De ce nu îți impun să alergi?

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.