Dorința de a ieși în evidență apare împreună cu un anumit rol. Rolul de după copilărie, atunci când cei din jur încep să-ți acorde încredere că ai putea duce la capăt lucruri serioase. Poate că ai vrut să impresionezi și în copilărie, dar alea au fost doar jocuri. Odată intrat în rolul amintit, ești convins că vei reuși să primești eticheta pe care ți-o dorești. Visezi recompense la capătul fiecărei provocări și ai nevoie de recunoașterea celor din jur. Dar ar mai fi un mic detaliu aici.
Dorința de a ieși în evidență este de fapt o nevoie. Nevoie care se naște dintr-o altă dorință. Dorința de a deveni ceea ce îți dorești și în același timp teama că nu o vei face la timp. Ar mai fi și alimentarea culturii în care trăim. Cultura modernă alimentează nevoia de a fi diferit. Un diferențial alimentat prin modele de carton. Dar și prin interese subiective. Cert este faptul că funcționează de minune în rândul celor care mai cred că există shortcuturi către diferite împliniri.
Din punctul meu de vedere cu toții suntem unici. Fiecare dintre noi este construit după un alt calapod. Uneori mi se pare justă mirarea că mai împărțim aceeași lume. Mă mir și eu de fiecare dată, de naiv ce sunt, când cineva face referiri sublime că se droghează. Dacă nu a reușit să iasă în evidență cu altceva, măcar cu asta să pună punctul pe litera „i”. Sau cei care se află, datorită unor decizii personale, în cercuri minoritare în societate. Sau cercuri mai pline de frustrare, mai pline de neîmplinire sufletească. Din păcate, multă lume nu și-a acordat destul timp pentru descoperirea singurului lucru pe care îl avem în comun.
În aceste zile există dorința de a ieși în evidență cu aducerea la cunoștință că subiectul a vizionat ultima satiră neagră de Hollywood. Mă refer la filmul care este un adevărat manifest contra plutocrației actuale. Satira „Don’t look up” are mesaje foarte puternice. Ne enervează cu politicieni aflați în slujba liderilor actuali ai economiei globale, care sunt exonerați de toate responsabilitățile juridice și morale. Din păcate acest establishment intangibil există și în realitatea actuală. Acolo unde totul e făcut din lăcomie și din prostie sinistră, se naște prostocrația.
M-am mirat din nou, că mulți dintre cei care au vizionat această satiră neagră, au ieșit în evidență prin niște concluzii sumbre și șocante. Unii sunt convinși că este un mesaj contra fostei administrații americane. Alții susțin că aceea cometă este de fapt încălzirea globală. Până acum doar puțini au realizat că se oglindește curbat actuala stare de lucruri. Despre prostirea în masă. Despre risipirea atenției și a energiilor pe nimicuri. Despre rejectarea științei oneste și cenzurarea ei. Despre führerii corporațiilor big tech, pharma și finance care plătesc masiv „autoritățile științifice”.
Încep să înțeleg de ce situația actuală a fost absolut necesară și previzibilă. Încep să cred că va dura la nesfârșit. Cred asta, pentru că văd ieșirile în evidență a atâtor captivi de a crede cu bigotism că toate măsurile sunt pentru siguranța lor. În paralel se micșorează bugetul sănătății, dar să nu deviem acum. În orice caz, nu mă așteptam ca o simplă satiră neagră să nască atâta prostie, demență și ieșiri în evidență cu bășcălie ieftină. Și această isterie inutilă și ieftină, nu face decât să întărească și mai mult pozițiile celor mai puternici idioți ai lumii. Pentru că am ajuns ca până și o oglindă curbată să fie folosită în bufonerie. Din dorința de a ieși în evidență și nimic mai mult.
Singurul lucru pe care îl avem în comun, este faptul extraordinar de a fi diferiți unii de ceilalți. Dar aceste diferențe nu e nevoie să le scoatem în evidență mereu. Nu e nevoie să ieșim în evidență tot timpul. Nu e nevoie să ne exprimăm des, făcând referiri sublime la diferențele noastre. Sau la deciziile noastre diferite. Totuși dorința de a ieși în evidență există și va exista în continuare. Și eu estimez că vor fi și mai dese în rândurile celor care s-au pierdut în shortcuturile vieții.
Care concursuri de alergare pe 2022? Cu ăștia? 🙂