Azi îți voi expune informații, din propria experiență, despre donarea de sânge. Pentru că doar de atât sunt capabil astăzi. Eu nu am statusuri cu vaccinare. Sau alte statusuri că aș fi luat alt medicament. Nu consider că ar fi necesară expunerea diferitelor eventuale tratamente ce țin de viața mea privată. Eu nu mă folosesc de orice prilej de a-mi bate joc de martorii cipurilor și 5G. Din păcate nu am nici televizor și am ratat acumularea fricii de la începutul psihozei. Sunt doar un neică nimeni care crede în continuare, într-un mod iremediabil, că sângele meu poate salva viața unui om care se află la mare nevoie.
Fiind un donor și participant în mod regulat la donarea de sânge, încerc să evit diferite boli. Am nevoie să nu mă infectez cu hepatita, malaria, sifilis sau SIDA. În cazul contactării acestor boli aș risca să transmit, prin sângele meu, mari complicații de sănătate celui care ar urma să primească sângele donat din partea mea. Consider că aici este adevăratul teren de desfășurare al responsabilității. Și nu în cazul balivernelor impuse prin diferite restricții neo-marxiste de către oameni care au condamnări la activ.
Mai știu că nu aș putea dona sânge dacă aș fi homosexual, drogat, curvar sau dacă aș întreține relații sexuale cu persoane suspecte de bolile mai sus amintite. Știu, sunt chestii neprioritare în ziua de azi. Important este să ne salutăm ciocnindu-ne pumnii. Acolo zace puțul înțelepciunii, a responsabilității și al prudenței. Acolo și la nefiltrarea, ori necugetarea, informațiilor primite pe tavă. Pardon, am vrut să scriu TV. Sau ziar și media online. Dar eu fiind doar un neică nimeni, prefer să-mi bat capul cu evitarea acestor cazuri din lista elementelor ce au loc în viața mea.
Sunt conștient că înainte, cu 48 de ore, să donez sânge nu am voie să beau alcool. Nu am voie să consum mâncăruri cu grăsimi. Ori să nu fi suferit în ultimele 6 luni intervenții chirurgicale. Să nu fiu sub tratament pentru diferite afecțiuni precum hipertensiune, boli de inimă, boli renale, boli psihice, boli hepatice sau boli endocrine. Uite că pot să îndeplinesc și eu anumite condiții sau să mă conformez anumitor restricționări. Dar mă aștept ca respectivele restricționări să aibă la bază logica pură și să fie constructive. Să nu se bazeze exclusiv pe fire sentimentale în dauna realității crunte. Nu trebuie să devin expert în domeniul fiecărei restricții, dar am pretenția de a-mi fi respectată inteligența mea personală și să nu se bată joc de mine.
Nu trebuie să fiu nici medic cardiolog, nici expert în nutriție, nici psihiatru cu diplomă și nici orice fel de specialist în domeniile cărora aparțin condițiile listate mai sus. Și totuși reușesc, din postura de neică nimeni, să particip cu succes la donarea de sânge ori de câte ori îmi solicită cineva sau devin apt pentru o nouă sesiune de donare de sânge. În mod normal nu aș vorbi despre asta. Dar văd că atâtea lumi s-au salvat deja cu măștile vieții, cu saluturile idioate, cu discriminarea înconjurată de dubla măsură, de ipocrizia ce ascunde lașitatea. Și totuși problema încă nu e rezolvată. Dar toți eroii de carton își umflă pieptul precum curcanii și au impresia că mințindu-i pe ei înșiși au rezolvat ceva. Ce anume?
Cum se derulează donarea de sânge?
În fiecare etapă am fost tratat în mod profesional. La Centrul Regional de Transfuzie Sanguină procedeul pentru donarea de sânge începe cu primirea și înscrierea pentru dosar. Se completează un chestionar cu diferite întrebări. În mare parte despre problemele menționate mai sus de către mine. Acum se completează și un chestionar despre psihoza curentă. Sper să fie doar atât și să nu se meargă mai departe. Ca să nu fiu nevoit să mă întorc. Apoi urmează o examinare medicală. Faptul că în ultimele 28 de zile am fost și în străinătate, a adus în discuții și tema despre psihoza curentă. Deocamdată nimic extraordinar. Sper să rămână așa. Pentru că idioțeniile nu ajută bolnavii din paturile de moarte și care au nevoie urgentă de sânge.
Urmează donarea propriu-zisă. Există și un timp de repaos. Acest timp eu nu o mai folosesc. Sincer, la distanțele alea de ultramaraton de multe ori pierd mai multe kilograme. Și nu am nici un fel de probleme de sănătate cu asta. Mi se pare normal, ca să nu am probleme de nici un fel nici după donarea a 450 ml de sânge. Fără să doresc să fac pe eroul. Acele momente, de erou, le-am trăit atunci când mă felicitau la examinarea medicală dinaintea donării propriu-zise. Atunci când din datele precedente de pe hârtii și-au dat seama doctorii câte kilograme am dat jos. Acela a fost momentul meu de glorie și de fiecare dată de abia aștept să revin să donez sânge. Pentru că a devenit deja parte din viața mea.
Ei bine, cam așa stau lucrurile dragul meu. Guvernul mă consideră un ghimpe în sistemul lor și eu nu sunt capabil să mă învăț minte. Nu reușesc să mă aplec sau să stau capra, în timp ce dânșii își umplu buzunarele fără nici un risc. Sunt un prost crescut și pierdut în tradiții și dezorientat de către extravaganțele moderne. Dar mă consider un învingător. Știi de ce? Pentru că în timp ce se duc aceste lupte cu multă pasiune în jurul psihozei curente și se neglijează adevăratele priorități, eu reușesc să găsesc mereu un loc de parcare la 1 km+ de la Centrul Regional de Transfuzie Sanguină. Pentru că în loc să clădim societatea pe cărămizi solide, construim castele din carton.