The Color Run este genul de eveniment despre care te gândești de mai multe ori să te exprimi sau nu. Pentru că poate să-ți placă (oare ce anume?) sau poate să-ți displacă. În cazul chestiunilor care nu îmi plac, trec mai departe sau îmi exprim opinia în mod civilizat. Fără să fiu obligat de nimeni să particip la așa ceva sau să îmi exprim părerea.
The Color Run este o cursă necronometrată pe o distanță de 5 kilometri. În cadrul acestei curse, mii de participanți (ai de capul meu!) sunt vopsiți din cap până în picioare în diverse culori. Din instinct, în mod automat, îmi apar fel și fel de întrebări prin cap. Cum este imprăștiată culoarea? Pudra colorată afectează vederea alergătorilor? Sau respirația? Am extras următoarele de pe thecolorrun.ro:
Pudra The Color Run™ este, in esenta, amidon de porumb alimentar, deci 100% natural si sigur. Ca in cazul oricarei alte substante, este bine sa nu va intre in ochi. Voluntarii nostri vor imprastia pudra colorata la portile de culoare de pe traseu.
Unii participanti aleg sa poarte ochelari pentru a-si proteja ochii sau folosesc buff-ul pentru a-si proteja gura. Pe scurt: Muncim din greu pentru ca alergatorii nostri sa fie colorati din cap pana in picioare!
Deci este bine să nu inte în ochi. Mă gândesc că buffurile nu se folosesc din cauza frigului. Poate pentru protecția plămânilor. Ce să zic, eu sunt de-a dreptul uimit că există și așa ceva. Dar așa cum am mai scris, din partea mea se poate bea și cianură dacă asta mulțumește doritorul. Eu nu am ce să fac. Scriu doar două vorbe și trec mai departe.
Cu ce pot asocia, imaginar, The Color Run?
Cu puține lucruri normale sau deloc. Dar ar putea fi o idee bună organizarea de curse cu mașini cu piloții legați la ochi? Sau fiind țintele unor tunuri de apă? Sau fotbal cu picioarele legate? Cam în acest fel văd eu The Color Run și sper să nu am de-a face vreodată cu așa ceva. Nu-mi imaginez ce fel de minte de om a putut să „inventeze” așa ceva.
Spre norocul meu, nu sunt obligat să particip la așa ceva. Cu siguranță că voi utiliza acest drept de al meu. Dar totuși, am un sentiment de părere de rău. Și asta, ca de obicei, fără să doresc să schimb lumea după placul meu. Acest tip de manifestație mi se pare un afront adus alergării. Scriu acest lucru fără să mă consider vreun apărător galactic ai alergării. O refulare isterică greșită. Și rămân cu această părere de rău. Îmi pare rău.
Copertă @barcelonacheckin.com
Imagine @timeout.com