Data trecută am scris despre decizia mea de a participa la Rarău Everesting. Azi voi scrie despre așteptările mele de la acel concurs. Abia recent am realizat de-a binelea în ce anume m-am băgat. Deja mă cuprind emoțiile dinaintea unui concurs de o asemenea anvergură. Pe lângă anvergură, mă mai impresionează și nivelul ei de dificultate. Și a sosit timpul să trasez și așteptările mele privind prestația de la acest concurs de-a dreptul „criminal”.
Deși am deja la activ câteva ultramaratoane, despre unele am scris relatări și la restul poate cândva mai încolo, totuși am emoții. Mă cuprinde și o ușoară „frică” de un eventual abandon. Pentru că eu încă nu am gustat niciodată abandonarea unei curse. Am fost doar aproape de a abandona un ultramaraton. Apropo, știi de ce nu se teme de moarte un samurai? Pentru că un samurai meditează foarte mult asupra modului în care poate eșua, și implicit muri, într-o luptă.
Noi, oamenii de rând, nu prea (spre deloc) medităm asupra anumitor eventuale evenimente viitoare mai grele din viețile noastre. Astfel că în fața multor evenimente dificile ne cuprinde frica. Ne e frică de boli, de război, de moarte și cam de orice nu se află în zona noastră de confort. Nu suntem dornici să introducem meditații inconfortabile în șirul gândurilor noastre. Astfel nici nu vom converti inconfortabilul într-o chestie obișnuită sau una la care ne-am pregătit.
Eu am meditat asupra celor mai dificile momente posibile de la Rarău Everesting. Până la ziua concursului va dispărea și ultimul strop de frică. Data trecută am listat motivele care au stat la baza deciziei mele de a participa la acest concurs bestial. Motive pentru care merită să îmi extind aria de confort. Această extindere al ariei de confort implică, în mod automat, o serie de așteptări. Așteptările mele s-au născut pe de-o parte din propria mea mândrie dar și o doză de realism.
Mândria mea obligă să parcurg toate cele 10 urcări și coborâri. Doza de realism îmi reamintește că și realizarea a minim 5 ture ar fi o performanță binevenită pentru planurile din acest sezon. Va fi o luptă intensă cu mine însumi. O încercare continuă de a-mi flexibiliza granița dintre posibil și imposibil. Mă aștept ca după tura a treia să întâmpin probleme. Chiar dacă sper să nu am parte de nici un fel de probleme. Așteptările diferă de speranțe și acest lucru mă face curios.
Tot timpul este bine să ne aventurăm curioși într-un concurs. Rămâne doar să reușim să balansăm vocile din cap de a renunța, cu rezistența. Barba mi-e martor la cât de mult m-am pregătit pentru concursul țintă din acest sezon. Nu l-am tăiat de la începutul pregătirilor, din 1 Noiembrie 2021. Pentru mine Rarău Everesting reprezintă un concurs tranzit dinaintea evenimentului țintă din acest an. Sper să revin acasă teafăr și fără regrete. Am să fac totul posibil ca să fie așa. Ne citim după concurs!
2 Comments