#MHM 2022 – nici nu știu cu ce să completez acest titlu de articol abject

#MHM 2022

#MHM 2022 este o prescurtare cu hashtag de la Mureș HalfMarathon 2022. Un hashtag fiind un cuvânt sau frază, precedate de semnul # care este folosit pentru etichetarea și urmărirea anumitor subiecte de interes. Iar acest articol fiind scris la cald, încă în ziua evenimentului scurs. Fiind scris la cald, te poți aștepta la un articol fără menajamente. Începem!

Cunosc faptul că până și atleții profesioniști după un maraton greu, își reîncep alergările la una sau chiar două săptămâni. Dar și atunci în zona Z1, adică în zona cea mai comodă lor. Rolul acelor alergări fiind recuperarea. Sunt de acord că a trecut doar o săptămână de la Rarău Everesting 2022. Am și zis celor apropiați că m-aș bucura să termin cursa măcar în mai puțin de două ore. Și atât!

În ziua premergătoare concursului, adică ieri, m-am confruntat și cu o stare de rău. Dureri la cap, ochi și stări de vomă. Am fost la un eveniment în ținuta mea casual de doi bani. Astfel chiar că nu mi-am propus pentru azi și stelele de pe cer. Dar nici la mizeria mizeriilor din cutia mizerabilă a mizeriei nu m-am așteptat!

A început cursa. Pentru că sărim acum peste detalii. Nu am chef de ele. Și a început super tare! Chiar incredibil de tare. Am fost mirat cât de bine merge. Forța nu a fost o întrebare. Nici respirația nu a șchiopătat. Nici nu am forțat. În primul kilometru am scos o medie de 5:03 minute pe kilometru. Ești nebun? M-am întrebat și mirat mi-am continuat cursa.

A urmat un 5:09/km. După care venea o urcare cu un nivel pozitiv de câțiva zeci de metri. Mi-am zis, „hai mo, nici să nu rup hamul!”. Și am fost cuminte, și nu am rupt hamul. Am încetinit la media de 5:24/km. Perfect! Ba mai mult, ca să fiu eu gentleman cu mine, am zis că pot alerga la fel și kilometrul al patrulea. Și am alergat la fel și următorul kilometru, aproape la indigo. 5:28/km, scriu datele.

Și a urmat o coborâre, unde era nevoie doar să alerg împreună cu viteza lejereanului. Aici au apărut primele semne de crampe. O-o! Ce o-o? O fi fost vreo întâmplare banală. Nu i-am dat mare atenție pentru că planul era să alerg pe fiecare buclă de 5km, 3 bucăți aproape de 5:00 și 2 aproape de 5:30 sau chiar invers, iar pe ultima buclă să zbor cu 4:xx. Pentru îndeplinirea acestui plan de al meu la #MHM 2022, trebuia să scot din nou un kilometru bun. Și a venit un 5:07/km. Deci chiar merge azi, mi-am zis.

La întoarcere, crampe. Of-of-of! A fost un kilometru mixt, care a fost urmat rapid de un segment slab la 6:07/km, și apoi numai bucăți mai lente între 5 și 6 minute. Nici nu mai zic la ce valori exacte. Căci nici nu mai contează. Crampele au venit și au plecat, și apoi și-au revenit. Mai mult, la intrarea în ultima buclă abia mă țineam și pe picioare, din cauza crampelor. Apoi dă-o dracului de treabă, na! Și chiar în fața lui Costea să se întâmple așa ceva?! Dă-o dracului de treabă, na! Ce o să zică omul ăla despre mine? Că mai mereu curse cu bube?

Măi, asta e când te apuci de alergat la vârsta de 800 de ani. E normal să ai o tehnică de alergare al unui dinozaur împușcat. Căci în primii ani mai cu toții suntem înzestrați cu o tehnică frumoasă de alergare. Dar avem impresia că dacă nu mai e nevoie să fugărim mamuții, putem șede liniștiți pe canapele. Normal că aceea tehnică se degradează. Și normal că o tehnică nașpa duce la un consum de energie peste măsură.

Deci după 800 de ani de pierdut vremea, apar și eu cu ideea de a mă apuca de alergat cu tehnica de alergare pierdută acum 1000 de ani. Și apoi încep să forțez anumite lucruri care nu merg și nu merg. Nici după patru ani de alergare. Asta în loc să mă duc să pescuiesc în liniște și să nu îmi bat capul cu asemenea porcării. Păi nu sunt nebun un pic?!

Care organism mai sănătos? Chiar contează? Păi nu mor și eu la fel care orice covidist, vaccinist, leneș, idiot util în urma unui bombardament nuclear? Sau stai, poate am impresia că ceva slănină pe corp m-ar salva de la o catastrofă, nu? Păcat de #MHM 2022. Păcat că pe moment nu ofer mai mult decât imaginea unui hipster corporatist, care iese cu gașca la alergare și își face un selfie și apoi se liniștește. Deși nu sunt corporatist.

Despre restul, altădată. Azi mai sper doar să bată Dumnezeu ziua asta spurcată și de nimic!

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.