Pretenția dreptății

pretenția dreptății

Azi te invit să citești un pic convingerile mele despre pretenția dreptății. Sau pretenția de a fi drept. Din capul locului vreau să îți precizez că eu nu am dreptate! Dar îți promit că dacă vrei, și te duce capul, atunci până la finalul acestei însemnări vei înțelege de ce mă folosesc de această afirmație. Pur și simplu eu nu am pretenția de a avea dreptate. Nu îmi pasă de dreptatea mea. Nu cred că ar avea vreo importanță. Pe mine mă interesează altceva.

În primul și în primul rând, pe mine mă interesează ca o societate să nu aibă pretenția dreptății. Pur și simplu să ducă lipsa acestei pretenții. Știu că vorbesc despre o așteptare, sau o altfel de pretenție, aproape imposibilă. Eu pe oriunde am trecut, și am fost în câteva locuri faine de tot, încă nu am dat de un popor cu o viață și atitudine atât de echilibrată încât să nu îi pese de propria lui dreptate.

Ajungem în zona echilibrului. O zonă de poveste care generează bunăstare, înțelegere și pace. Cu părere de rău, trebuie să spun că așa ceva am văzut doar în documentarele despre popoarele indigene. Dar nici despre alea nu știu cât ar fi de reale, căci încă nu i-am vizitat. Ca să înțelegi la ce mă refer prin echilibru, uite eu voi da exemplu exact țărișoara noastră.

Există pretenția dreptății în România?

Consider că România are foarte multe condiții de a fi o țară extrem de puternică. Când spun asta, nu am gânduri fictive! Sigur că în România multe lucruri nu merg bine, dar ca să nu deviem de la subiect ne menținem pe tema echilibrului social. Eu consider că România ar fi mult mai puternică dacă și-ar respecta toate minoritățile! Indignare. Pauză. Bea o gură de apă. Continuăm.

Despre ce fel de minorități e vorba? Minorități etnice, minorități sexuale, minorități religioase, etc. Există pretenții din partea oricăror minorități? Există! Existența sau lipsa unor pretenții nu se definesc urmărind știrile din mass-media, ci întrebând pe cartea sincerității orice persoană din categoriile menționate. Și din păcate despre pretențiile oricărei categorii minoritare se construiesc fabule.

Ai înțeles problema dragul meu? Problema este faptul că există pretenția dreptății! Dacă nu ar exista, ar însemna că toată lumea este respectată și se trăiește în armonie. Asta nu înseamnă că trebuie pus leucoplast pe gurile unei categorii minoritare. Înseamnă ca societatea să împingă în față lideri care să conducă majoritatea și să respecte și minoritățile.

Pentru că un lider bun, și corect, știe că și minoritățile sunt extrem de importante. Poate lipsa asemenor lideri a dus la eșuarea oricărei societăți civile de până acum. Pentru că peste tot sunt probleme. Minoritățile etnice se văd nevoiți să organizeze periodic mitinguri. Poate e timpul să fie ascultați și să se poarte un dialog spre soluții. Asta nu înseamnă că activăm fabula „nația x vor să ne ia țara”. O mentalitate născută din minciuni și mi se pare jenant.

Minoritățile sexuale suferă de asemenea de pretenția dreptății. Poate dacă erau respectați, nu se ajungea la conflictele actuale. Sigur că acolo deja se exagerează, pentru că dorința impunerii unei educații sexuale aparte pe plan global este greșit. Am zis mereu și mă repet și acum. Minoritățile și cetățenii defavorizați trebuie să fie susținute!

Dar asta nu înseamnă că majoritatea trebuie să ajungă și ea în posturi defavorizate sau să devină minoritate. Înseamnă doar respectarea unor drepturi umane, o prețuire curată a semenului cu care conviețuiești pe această lume. Eu nu spun că există o categorie de oameni care nu greșesc. Dar nici dialogul către soluții nu există încă.

Astfel că dacă mă vezi, și o să mă vezi, că uneori dau într-o anumită minoritate sau program exagerat trebuie să înțelegi un lucru. Că și eu sunt parte a unor minorități. Sunt maghiar și fac sport, un lucru inconfortabil majorității oamenilor. Dar eu nu impun nimănui să fie și el ungur sau să facă sport. Eu ofer un exemplu prin a vorbi frumos în românește. Eu ofer un exemplu prin a face sport la sală, a alerga sau a mă da cu bicicleta. Eu doar nu îmi doresc ca oriunde să fiu tratat diferențial pentru faptul că limba mea maternă nu este una unică sau similară cu limba oricui.

Apoi fiecare dintre noi decide dacă exemplele mele, menționate în paragraful de mai sus, sunt pozitive sau negative. Dacă învață din ele sau trece peste ele. În același timp, nu uita că sigur și tu ești minoritar într-o anumită măsură, într-un domeniu anume. Să revenim la „datul în minoritate”. Când am astfel de motive, înseamnă că ceva nu este bine din punctul meu de vedere. În primul rând nu vorbim despre o agresiune fizică din partea mea. Înseamnă că eu consider că printr-un anumit demers s-a mers mult prea departe și îmi influențează negativ viața mea.

Programe precum LGBTQ, și altele, nu e nevoie să fie impuse pe plan global. Ajunge ca o minoritate să rămână în postura ei minoritară, să fie respectată și dacă vrea atunci opțional să se bucure de preferințele ei de orice fel. Așa cum se face și cu orele de religie în școli. Cel puțin pe vremea mea, orele de religie nu erau obligatorii. Dacă vroiai te înscriai la acele ore, dacă nu, atunci ba. Da?! Așa-i că se poate? Și nimeni nu a schimbat granițele țării. Nimeni nu a băgat în chiloții nimănui niște castravete lungi și păroase de la mall.

Și când mă exprim pe tema unui subiect știi care e faza cu pretenția dreptății? Că nu contează cine are dreptate, contează că din păcate există dezacorduri între diferite grupuri sociale. Că nu există înțelegere și se merge destul de des pe calea propagandei agresive. Cam asta e punctul când mă folosesc de dreptul meu de a-mi exprima punctul de vedere.

Nu am absolut nici o problemă că neo-liberalii consideră că pot ei trăi într-o bulă de aer de culoarea violetă. Am o problemă atunci când ei fac bine cu o mână și cu cealaltă strică altceva sau vor să trăiesc și eu în bula lor. Nu am probleme cu orientarea sexuală a oricărei persoane. Am o problemă când se încearcă să mi se impună educația acelei minorități. Îmi exprim punctul de vedere, așa cum își exprimă și alții.

Nu am pretenția să schimb părerea cuiva. Ar fi ilogic! Doar întâmplările pot schimba din temelii părerile unui om. Mă exprim pentru că e nevoie. Mă exprim pentru că exist. Nu contează că am dreptate sau nu. Până la urmă fiecare dintre noi are păreri valabile din punctul lui de vedere. Ideea este să creștem la nivelul de a accepta poziția fiecăruia și de a tolera aproapele nostru. Să nu mai ajungem în postura ca un anumit grup social să se folosească de pretenția dreptății.

Știi care ar fi problema dacă cineva ar fi „drept”? Ar însemna că minte. Ar însemna că trișează undeva sau este ipocrit. Nu există dreptatea supremă. Aia e dictatură deja. Ar însemna că încearcă să facă pe placul tuturor cu forța. Sau prin metode dubioase și nesincere. Nu mai căuta, și implicit oferi, dreptatea. Caută și oferă înțelegerea. Chiar și atunci când nu ești mulțumit. Eu așa fac, chiar dacă mulți nu mă înțeleg și se comportă precum niște curcani ofensați. Că vai am pășit în suflețelul lor gingaș.

Nu dreptatea trebuie să cauți. Trebuie să cauți echilibrul. Trebuie să înțelegi în ansamblu. Trebuie să eviți să fii lacom și egoist. Într-o dispută nu am dreptate. Într-o dispută nici tu nu ai dreptate. Nu contează care dintre noi este mai drept. Contează deschiderea către dialog și soluționare. Nu lăsa anii din spatele tău nevalorificate și definește-ți rostul pe această lume. Vrei să te dușmănești sau vrei să îți trăiești viața bucuros în armonie?

Așa să procedezi în următoarea situație când trebuie să iei o poziție. Și ia poziția ta, chiar dacă ai fi singur. Dar ia-o fără pretenția dreptății. Știi de ce? Dacă nu știi nici acum, poate îți voi spune cu o proximă ocazie. Hai libertate și armonie! 🙂

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.